Weiss, Dobrudscha, p. 43, 44; Ketzhammtr, Christl. Aliert., p. 1212, 123; Vulpe, HAD, p. 164–165, 290, 300, 312; TIR, L, 35, p. 60; A. Aricescu, Dacia, N.S., 14, 1970, p. 302.
190
MNA, L, 262. Stîlp miliar de calcar descoperit în apropiere de Rasova. Conţine două inscripţii (a, b). Inscripţia b a fost săpată după ce a fost rasă prima, dar resturi din ea se mai păstrează pe alocuri.
Dimensiuni: 2,15 x 0,40 ni; înălţimea literelor, a: 0,045–0,06 m; b: 0,04–0,065 m.
Inscripţia a: 293–305; b: 367–375.
CIL, III, 13755.
|
a Imp(eratoribus) Caes(aribus) C(aio)
Aurel(io) Val(erio) Diocletiano [et M(arco) Aur(elio) Val(erio) Maximiano] p(iis) f(elicibus) [Aug(ustis)] [invictissimis principibus et Fl(avio) Val(erio) Constantio] et 5 [Gal(erio) Val(erio) Maximiano nobi]l[is- simis Caesarib]us. b Salvis
|
a numerotarea rîndurilor în cele ce urmează e în funcţie de ordinea lor pe fotografie:
1. CIL, III: ultimul cuvînt CIIAV; azi vizibil numai C; 2. ultimul N nu se vede; 3. înainte de SALVIS, CIL dă VN, iar la sfîrşit
C, nu se văd; CIL transcrie înainte de DDD un I, dar azi nu se vede; 6. la început pare să fie un P; 7–8. la sfîrşitul rîndurilor, CIL: L (r. 7) şi VS (r. 8 nu se văd, sînt mai jos (r. 10–11), în schimb trebuie admis ET în r. 8; r. 10 trebuie atribuit inscripţiei a.
b 5. CIL: Valentiniano.
|
a b |
"Împăraţilor cezari Caius Aurelius Valerius Diocletianus şi Marcus Aurelius Valerius Maximianus pioşii, fericiţii auguşti, neînvinşii conducători, şi lui Flavius Valerius Constantius şi lui Galerius Valerius Maximianus, nobilii cezari".
"Pentru sănătatea domnilor noştri Valentinian, Valens şi Gratian auguştii plini de evlavie . . . . mii de paşi XIV". |
Formula salvus dominus apare în mod obişnuit după împăratul Iulian, iar salvis dominis în inscripţii de la împăraţii Valentinian, Valens şi Gratian (cf. ILS, 773 şi Beşevliev, 149, 228); v. şi inscripţia de la Miriştea (nr. 81) unde întîlnim expresia salvis dominis.
191
Muzeul Constanţa, inv. nr. 4518. Două fragmente (a, b) dintr-o stelă de calcar gălbui-nisipos descoperite cu ocazia unor lucrări agricole la Rasova, în anul 1965. În partea superioară a fragmentului a se află un relief cu figuri umane, realizate plat, în maniera secolului al IV-lea. Fragmentul b păstrează cea mai mare parte din textul inscripţiei, mărginit de o ramă simplă. Cele două fragmente nu se racordează între ele şi probabil că partea care lipseşte conţinea cel puţin un rînd. Literele foarte neîngrijit scrise şi cu multe ligaturi.
Dimensiuni: a: 0,43 x 0,64 x 0,20 m; b: 0,50 x 0,65 x 0,20 m; înălţimea literelor: 0,025–0,05 m.
Secolul al IV-lea.
A. Aricescu Pontica, 7, 1974, p. 263–270, nr. 2, fig. 2 (foto).
|
Pro caritatem
[N]unc suṣṣ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . egi vita(m)? sive egrita? sepulc[ru-] 5 m INEGESI opser[vo sive -vavi] arcanum? podore(m) sapientia mea F̣l(avius) Tatianus vix(it) ann(is) LXI m(ensibus) V, d(iebus) VI 10 (h)or(is) VI etq(uae) an(nis) XV et pos(t) morte(m) deco- ra(vi)sti ḥonore E[u]– [t]ucis? coiux |
1. Aricescu: super [iam ?], dar după super pare să se observe bucla superioară a doi SS, sau un S şi un P şi atunci ne-am putea gîndi la supersatns; 4. Aricescu: egrita; 5. Aricescu: inecesi, un perfect cu epenteza lui e, de la incedo, incesso sau ingero; Hans Krummrey (Berlin), după fotografie, îmi comunică într-o scrisoare : [no]mine sau co[gno]mine, sau c[aerta]mine c(a)esi. La sfîrşitul rîndului Aricescu: opseri pentru observi, considerat indicativ perfect; 6. Aricescu: arcanum prima literă Λ, apoi R sau B; 8. Aricescu: G(aius) Cl(audius) Tautianus; 9. Aricescu: ann(is) LXIII; 10. Aricescu: (h)or(is) (septem); 12–13. Aricescu: Eutucis.
| "Din dragoste . . . (lectura rîndurilor 2–4 este prea nesigură pentru a avea un sens în traducere)... păstrez o castitate tainică în înţelepciunea mea. Flavius Tatianus a trăit 61 ani, 6 zile şi 6 ore, iar cea care la 15 ani după moarte i-a împodobit mormîntul este soţia Eutucis". |
1. pro caritatem, acuzativul pentru ablativ după pro, fenomen cunoscut încă din secolul al II-lea. Pentru Tomis, v. CIL, III, 7 583, 12494 şi alte exemple la Mihăescu, § 219. Pentru formula pro caritatem, cf. CLE, 744,1, 747,4, 765,1, l 426, 1606,9, 1674,4, 1837,3, 1851, 1992,6; Diehl, 1374: pro caritatem titulum posuerunt; 2 253: coiux dulcissima posuit titu(l)um pro caritatem; 4161, 1170, 3242, 4162. De la Tomis, v. inscripţia nr. 21 din volumul de faţă: fatum complevit durus pro caritate coniugi et sorori; alte exemple şi la Boppert, p. 19.
4. Pentru eventuala citire egi vita(m), cf. Diehl, 1489 E: egit vita (Roma); 3917: iucundam vitam exegi; 3341: vitam peregit: 3443, 3839A, 1703: vitam . . . . gesit. ,
5. P în loc de B, în opser[vavi], se explică prin asurzirea lui B şi prin asimilarea cu surda S, care urmează.
6. arcanum, Diehl, 114: hic sunt arcana funera posita merita = CIL. XI, 6784 (Ravenna); 243,1–2: post mortem si vivit amor, si gratia prisca durat in arcanum mentis adacta bonum; pudor, exclusiv referitor la femei, cf. Diehl, 167 a, 1, 176,2, 3307, 3 380 a, 3437 etc.; podore aici scris fără m final, ca şi vita(m) din r. 4 şi morte(m) din r. 11, fenomen cunoscut, v. şi nr. 17; o pentru u, ca în podore(m), în poziţie neaccentuată apare în textele literare din secolul al III-lea î.e.n. v. Stati, § 39.
7. sapientia, cf. Diehl, 94 A adn., 393 A, 1075, 7, 4331, 4351, 4352. pentru bărbaţi, femei şi chiar copii.
8. Tatianus, nume frecvent în epoca romană tîrzie: ILS, 824,2, prefect al Constantinopolului în timpul împăratului Marcian; 2942, din timpul lui Constantin cel Mare, 5286,3, din plebea urbană; 8844, 8809, ambii din secolul al IV-lea; Diehl, 2762; Gregoire, Inscriptions, 293; Beşevliev, 207,2.
9. Vîrsta lui Tatianus este indicată de Aricescu = 63 ani; după prima bară verticală sînt două puncte, care pot fi resturi din cele două bare verticale, dar şi semne de punctuaţie după cifra din r. 10, care e socotită de Aricescu, din acelaşi motiv, VII; cf. Gose, Katalog, 29, 152, 164, 403, 460, 477, 739.
10. Pentru căderea lui h, în (h)or(is) şi poate în honore (r. 11), v. nr. 17, 40, 51, 402
11. t cade frecvent la sfîrşitul cuvintelor, ca în pos(t), v. Mihăescu, § 121, 122, 131; Stati, § 50, cu numeroase exemple.
11–12. decorasti pentru decoravisti (cu sincoparea lui vi); pentru honore, v. inscripţia de la Ratiaria, CIL, III, 6292: sepulcrum onoraverunt şi Diehl, 3443 A, 5: [t]umulis [pr]aestamus honorem; 947,7: reddit honorem (tumuli) sau 1594,2: pietate, honore decorus.
12–13. Aricescu, Eutucis, pentru Eutychis, ca urmare a transcrierii lui y cu u, şi ch prin c, cf. Mihăescu, 53, 247; Stati, 48.
| Înapoi | Sus |