Important castru roman, plasat pe linia de fortificaţii numită limes Alutanus, lîngă care s-a desvoltat şi un orăşel. La castru au putut fi stabilite două faze de construcţie: 1. din perioada împăraţilor Traian şi Hadrian; 2. din timpul lui Septimius Severus. Castrul contează ca cel mai mare din Dacia sudică (198 x 172 m) şi a fost apărat cu un zid de incintă, 1–3 şanţuri şi agger. În interiorul incintei au fost desgropate importante edificii (praetorium, horrea şi altele) precum şi numeroase materiale: inscripţii, fragmente sculpturale, monede, cărămizi ştampilate, brăţări de aur etc. În castru şi-au avut garnizoana numeroase trupe: din legiunea V Macedonica, legiunea XIII Gemina, legiunea XI Claudia etc.
În epoca romană tîrzie castrul nu a constituit un centru militar, de aceea urmele arheologice din această vreme sînt puţine. El nu a fost însă părăsit complet, ci între zidurile lui ca şi în cadrul orăşelului civil a trăit populaţia locală, cum ne-o dovedesc ceramica şi inscripţia nr. 399, documente care sînt o frumoasă dovadă a continuităţii după părăsirea Daciei.
TIR, L, 35, p. 67–68; D. Tudor, OR3, p. 306–311, 537–540 şi passim; idem, Oraşe, p. 307, 359 şi passim.
399
Aşchie dintr-o placă de calcar cu profil, descoperită în anul 1963, în ruinele pretoriului. Pe faţa plăcii fusese sculptată o tabula, de la care se mai păstrează o mică ansa, de forma unui trapez, în centrul acestei plăci se mai păstrează, parţial, o crux monogrammatica.
Dimensiuni: 0,075 x 0,07 x 0,02 m.
Secolele IV –V.
D. Tudor, SCIVA, 26, 1975, p. 130–131, nr. 12, fig. 2,8 (desen).
Crucea monogramatică reprezintă prima dovadă clară că la Slăveni creştinismul a pătruns încă din secolul al IV-lea. Descoperiri de monede de bronz şi fragmente ceramice din secolul al IV-lea, precum şi resturile unei locuinţe din aceeaşi vreme, aflată în praetorium, reprezintă dovezi, în cadrul cărora se înşiruie placa de calcar cu crucea monogramatică.
