DOBROGEA - TOMIS -(Constanţa)
INSCRIPŢII GRECEŞTI ŞI LATINE
DIN SEC. IV - XIII DIN DOBROGEA

TOMIS
(Constanţa)




52
MNA. Cruce de marmură descoperită în anul 1960, în satul Lazu, jud. Constanţa, la un ţăran, care o scosese din pămînt, unde au fost găsite (de el) şi schelete umane. Crucea e ruptă în două bucăţi, braţul de sus, detaşat de rest, poartă ca decor o crenguţă, cu frunze stilizate, caracteris­tice perioadei tîrzii romano-bizantine. Pe braţul de jos al crucii, rupt în partea inferioară, se păstrează un strugure stilizat, ce creşte dintr-o frunză rombică; sub el se văd resturi din alt strugure.
Dimensiuni: 0,425 x 0,295 x 0,04 m; înălţimea literelor: 0,02–0,025 m.
Sfîrşitul secolului al VI-lea–începutul secolului al VII-lea.

Em. Popescu, Descoperirile arheologice de la Lazu (r. Constanţa), St. cl. 7, 1965, p. 251–261, fig. 3 (foto şi studiu amănunţit); cf. Barnea, DID, II, p. 463–464, 520 (foto).

O †s(sa) ec sunct ΓGeo(r)
  γgi. Conservu(s) ser
  vo tuo Georgio fi-
    lio Murini
  †

Barnea, p. 464, n. 37, adaugă posuit, după Murini.

"Oasele sînt ale lui Gheorghe. Cel de o credinţă cu el (a pus această cruce în amintirea) robului tău (Doamne) Gheorghe, fiul lui Murinus".

Caracteristic este scrisul avînd elemente din scrierea cursivă (minusculă) şi uncială (mai ales literele G, U, M, S). G are o formă foarte rar întîlnită, tot ca şi S, cu bucla de sus mai mare. Influenţa greacă este prezentă prin dublarea lui G cu Γ şi prin forma semilunară a lui E. Caractere paleografice asemănătoare se află în inscripţii sau manuscrise datate în secolele VI–VII sau chiar mai tîrziu, prin secolele X–XI. Litera G, cu forma din inscripţia noastră, o întîlnim într-o scrisoare a împăratului Mauriciu către regele Austrasic, din anii 586–587 (păstrată la Biblioteca Vatica­nului şi reprodusă de Paul Goubert, Byzance avant l'islam, I, Paris, 1951, p. 16, pl. I), dar şi în alte documente, manuscrise sau inscripţii pe piatră din secolele VII–VIII şi chiar X–XI (v. Em. Popescu, op. cit., p. 254–257). Pe baza lor şi avînd în vedere realităţile istorice dobrogene, documen­tul se poate data către sfîrşitul secolului al VI-lea – începutul secolului al VII-lea.

1. ec pentru haec; pentru dispariţia lui h la începutul cuvîntului, v. p. 22, nr. 17, 40, 51, 191; ae a dat e şi e fenomen foarte vechi: Pârvan, Histria IV, 665–66: ale, Faustine; BCMI, 6,1913,107 (Adamclisi): Iuliae Olimpie şi nr. 40, 43, 51, 269, 440 din corpus-ul nostru: cf. Mihăescu, § 55, 246, 247. Ossa, pentru a desemna trupul defunctului (Grossi Gondi, 180) se întâlneşte pentru prima oară în Scythia (cf. Diehl, III, p. 563). Sunet, pentru sunt, este o încercare de redare într-o formă cultă a unui cuvînt în care consoana c a fost adăugată pentru a marca contrastul cu alte cuvinte, unde ea era omisă în grupul -nt-, de pildă defunctus, CIL, III, 13290, 142754, 14808; santus, CIL, VI, 16514, 37272; X, 2244 etc, Avem deci de-a face cu o scriere inversă, ca în cazul altor cuvinte: regnancte, CIL, IX, 411, Sanctippe (=Xanthippe, VI, 9800, Chrysanctus, VI, 12052), şi altele; v. Stolz-Schmalz, Lateiniscne Grammatik5, München, 1928, p. 169–170.
    Georgi este scris fără r, omis probabil de lapicid (omiteri asemănă­toare: CIL, VIII, 14170: ba(r)batus; 12475: pientis(s)imos, po(s)t etc.). în cuvîntul conservus lipseşte s final, fenomen lingvistic obişnuit, ca şi căderea lui m final, Mihăescu, § 120.
    Conservus se întîlneşte pentru prima oară în documentele epigrafice din Scythia. Numai prin acest cuvînt s-a numit cel care a avut grija monumentului. Nu şi-a dat numele, gradul de rudenie, titlul de stare civilă, ci doar a înţeles să spună că e de o credinţă cu el. Conservs este un titlu de devoţiune şi umilinţă, dar şi de mîndrie, pe care şi-l luau două (sau mai multe) persoane, aderente ale religiei creştine. Din documentele cunos­cute, în general puţine, înţelegem că persoanele, care se considerau con­servi Dei erau foarte apropiate: soţ, soţie, frate (Diehl, 772, 1458, 1459). Este de presupus că şi în cazul nostru, cel care a avut grija mormîntului lui Gheorghe, fiul lui Murinus, să fi fost o persoană apropiată, membru al familiei. Dacă între ei cei doi adoratori se chemau conservi, cînd expri­mau legătura lor faţă de divinitate, îşi ziceau servus Dei. De aceea în inscrip­ţia noastră se face menţiune de acest raport prin cuvintele servo tuo (trebuie să înţelegem Domine; pentru conservus, v. CIL, III, 8827 şi Ruggiero, Diz. epigr, II, 1, 1, 608–609.
    Numele Gheorghe este extrem de rar în Scythia, dar nu cu totul neîntîlnit (v. nr. 49, 257, 261, 444 şi H. Metaxa, BCMI, 13, 1915, p. 34; W. Knechtel, BSNR, 13, 1915, nr. 24, p. 91–92). Răspîndirea lui cea mai mare o întîlnim în Asia Mică şi mai cu seamă în Cappadocia, patria cunos­cutului martir şi sfînt. De aici a trecut în Grecia şi Peloponez, şi mai departe în părţile noastre.
    Murinus se mai întîlneste în inscripţii sub forma Myrine (CIL, III, 7263, 1, 14777,1), Myrinus (CIL, III, 14 213, 3), Myrina (CIL, III, 5309) Şi Μουρίνα = Μυρίνα (Pape-Benseler, II, p. 949), Μυρῖνος (IGLSyr., 2196). Îl găsim şi la Tomis, sub forma Murina, într-un martirologiu (Netzhammer, Christl. Altert., p. 18). Pentru trecerea lui Y în U, v. indicele XV.
    Inscripţia este un document interesant pentru limba vorbită în vici, într-o vreme de nesiguranţă politică şi atestă, în acelaşi timp, conti­nuitatea vieţii la sate pînă tîrziu în secolul al VII-lea.


53
British Museum, Londra. Gemă de cornalină, descoperită pe la mijlocul secolului al XIX-lea, în condiţii necunoscute, în Constanţa ("de o doamnă în copilăria ei"), împreună cu alte geme datînd din secolele II–III e.n. A intrat în colecţia lui şir A. Wollaston Franks şi apoi la British Museum. Pe faţă e reprezentat Iisus Cristos, în mărime supraomenească, gol, răstignit pe o cruce în formă de T. La picioare, de proporţii mai mici, sînt reprezentate figurile apostolilor aşezaţi în două grupe: 6 de o parte şi 5 (sau 6?) de cealaltă a crucii. Din ultima grupă trei apostoli au dispărut din cauza unei spărturi a gemei. În partea superioară se află inscripţia, scrisă invers, ceea ce ar sugera că gemă a servit ca sigiliu. Prima literă din inscripţie, I, a căzut în spărtură.
Secolele IV–V.

Cecil Smith, The crucifixion on a Greek gem, în Annual of the British School at Athens, 1896–1897, p. 201–206 (fig. la p. 201); O. M. Dalton, Catalogue of Early Christian Antiquities and objects from the Christian East in the Department of British and Mediaeval Antiquities and Ethnography of the British Museum, London, 1901, p. 7, nr. 43, pl. I, 43 (foto); H. Leclercq, Manuel d'archéologie chrétienne depuis les origines jusqu'au VIIIe siecle, Paris, 1907, t. II, p. 368–369, fig. 262; J. Reil, Die frühchristlichen Darstellungen der Kreuzigung Christi, Leipzig, 1904, p. 57 şi urm., pi. 1, nr. 2 (foto); Franz Joseph Dolger, IXΘYC. Das Fischsymbol in frühchristlicher Zeit. I. Religionsgeschichtliche und epigraphische Untersuchungen, Rom, 1910, p. 322–326, nr. 51, §7, pl. 111,14 (foto) = IXΘYC, I, 2, 1928, p. 322, nr. 51; IV, 1927, pl. 28, 14; H.Leclerq, DACL, III,2, 1914, col. 3357 (desen); Carl Maria Kauffmann, Handbuch der christlichen Archäologie3, Paderborn, 1922, p. 609, fig. 308, nr. 4; I. Barnea, St. teol., 6, 1954, p. 78, 81, 94, nr. 1 (text, trad., bibl.); idem, D1D, II, p. 500, fig. 68,1 (desen).

[Ἰ(ησοῦς)]  Χ(ριστὸς)
Θ(εοῦ)  Υ(ἱὸς)
Σ(ωτήρ)
"Iisus Cristos, fiul lui Dumnezeu, Mîntuitor".

Gema a fost considerată printre cele mai vechi documente privind reprezentarea lui Hristos răstignit pe cruce. Datarea de unii învăţaţi, ca Smith, Leclerq şi alţii, în secolele II–III (înainte de Constantin cel Mare), datare bazată mai cu seamă pe faptul că gemă a fost descoperită cu altele din secolele II–III, şi pe modul de reprezentare al figurilor, a fost contestată de Dölger, care considera, pe bună dreptate, condiţiile descoperirii nesi­gure şi a propus o datare nu mai veche de secolul al V-lea. Asemenea geme cu inscripţie sînt cunoscute şi în secolele V–VI şi cea de la Tomis ar avea origine siriană, ajunsă la noi prin comerţ. Originea siriană ar fi indicată, după Dölger, de cuvîntul IXΘYC, scris alături de scena răstig­nirii ("es sprechen alle Anzeichen dafür, daß unsere Gemme aus dem syrischen Kunsthandwerk stammt . . . . . Nach Syrien weist unsere Gemme auch durch das Wort IXΘYC, in der Verbindung mit der Kreuzigung"). Alte lucrări mai recente au arătat că scena răstignirii nu apare atît de devreme, cum s-a crezut (cf. L. H. Grondijs, L'inconographie byzantine du crucifié mort sur la croix 2, Utrecht, 1948, p. 169).
    O datare sigură numai pe baze stilistice nu se poate face; ar fi nevoie să se cunoască exact condiţiile descoperirii. Oricum însă apariţia mai tîrzie pe monumente a scenei răstignirii şi faptul că gemă a servit probabil şi ca sigiliu ne îndeamnă să credem că o datare anterioară secolului al IV-lea are puţine şanse de izbîndă.


54
MIRSR, inv. nr. 31843 (fost în colecţia pr. Ursăchescu, com. Curteni, jud. Fălciu). Opaiţ de pămînt descoperit la Constanţa prin anii 1905–1906, într-un sarcofag, împreună cu alte resturi de vase. Face parte din cate­goria opaiţelor piriforme (în formă de pară). Orificiul pentru feştilă şi mînerul au fost rupte parţial din antichitate; azi restaurate, ceea ce a modi­ficat forma originară, în centrul discului se află două orificii pentru turnat uleiul, chipul lui Hristos cu barbă şi păr lung, îmbrăcat într-o mantie lungă, cu mîinile ridicate spre binecuvîntare şi inscripţia. La picioarele lui Hristos sînt două ramuri de palmier aşezate cruciş. Deasupra capului lui Iisus, pe mîner, se distinge o figură feminină, în picioare, poate Maica Domnului. Pe margine, de jur împrejur, sînt busturile celor 12 apostoli, nenumiţi, dar cu figuri distincte.
Dimensiuni: lungime: 0,145 m; înălţime: 0,038 m; diametrul 0,075–0,09 m.
Secolul al IV-lea.

I. D. Ştefănescu, Byzantion, 6, 1931, p. 571–574, fig. 23 (foto) (M. Macrea, Dacia 11–12, 1945–1947, p. 288, n. 3; Barnea, St. teol., 6, 1954, p. 96, nr. 6 (text, trad., bibl.); Corina Nicolescu, Moştenirea artei bizantine în România, Bucureşti, 1971, p. 29, pl. 29 (foto); Cultura bizantină, p. 330, nr. 329 (text)).

Pacem meam do vobis

"Pacea mea o dau vouă".

    Textul face parte din Evangelia lui Ioan, XIV, 27: Pacem meam do vobis, pacem meam commendo vobis, non sicut mundus dat, pacem do vobis. Aceste cuvinte le-a spus Iisus după Cina cea de taină şi au fost introduse în cele mai vechi liturghii, rămînînd în cult pînă astăzi, între descoperirile de pînă acum, de la Tomis şi din alte părţi, atît cît ele ne sînt cunoscute, opaiţul, cu figuraţia şi inscripţia descrise, este unic. Interesul său constă în faptul că ne relatează un pasaj din Evanghelie, intrat în cultul creştin. Pe de altă parte, atît ca motiv de reprezentare, cît şi ca realizare artistică obiectul tomitan se înscrie printre piesele reprezentative.
    I. D. Ştefănescu socoate că opaiţul provine din Orient, iar M. Macrea din Occident. Autenticitatea opaiţului nu este absolut sigură, deşi se pretinde că a fost descoperit într-un sarcofag.
    Reprezentarea lui Iisus Christos în picioare sau şezînd şi personificînd pe Bunul Păstor se mai întîlneşte pe opaiţe din secolele IV–V (Leclercq, DACL, IV, 1, col. 1167 şi urm.; la fel reprezentarea celor 12 apostoli pe opaiţe este şi ea cunoscută: DACL, 8, l, col. 1172–1175; L. Nagy, Pannonia Sacra, în vol. Szent István Király Emlékkonyve, Budapest, 1938; Dora Iványi, Die pannonischen Lampen, Budapest, 1935 [Diss. Pann. II, 2], pl. XI, 9). După tip, opaiţul se poate data în secolul al IV-lea.


55
MIRSR, inv. nr. II 261, I Ser. Opaiţ din bronz, descoperit în Dobrogear probabil la Tomis. A făcut parte din colecţia Maria Istrati-Capşa din Turnu Severin. Opaiţul este în formă de peşte şi realizat prin turnare, în partea superioară are două verigi, de unde se lega lanţul de suspendare, păstrat si el, după cît se pare, intact. Peştele înghite un alt peşte mai mic, răsturnat cu pîntecele în sus şi a cărui gură serveşte de orificiu pentru feştilă. Pe o parte a peştelui este crucea cu braţele egale (de 0,037 m), pe cealaltă monogramul lui Cristos (înalt de 0,038 m).
Dimensiuni: lungime 0,249 m; înălţime de 0,079 m.
Secolul al IV-lea.

D. Tudor, A Dobr., 16, 1935, p. 31–32, nr. 21 (foto); Fr. Joseph Dölger, IXΘΥC, V2, 1937, pl. 300 (foto); idem, IXΘΥC, V, 3–4, 1938, p. 162, 163; Cultura bizantină p. 131, nr. 92 (foto).

Pe o parte:      Χρ(ιστός)

Pe cealaltă:       †

Peştele este cel mai vechi simbol creştin şi semnifică pe creştinul mîntuit de Hristos, pe cel botezat sau chiar pe Iisus Hristos însuşi. Fiecare literă a cuvîntului peşte, exprimat în greacă IXΘΥC, este începutul unor cuvinte care desemnează pe Hristos: Ἰ(ησοῦς)  Χ(ριστὸς)  Θ(εοῦ)  Υ(ἱὸς)
Σ(ωτήρ) = Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, Mîntuitor; v. Fr. J. Dölger, IXΘΥC, I2. Das Fischsymbol in frühchristlicher Zeit. IXΘΥC als Kürzung des Namen Jesu ΙΗΣΟΥΣ ΧΡΙΣΤΟΣ ΘΕΟΥ ΥΙΟΣ ΣΩΤΗΡ, Münster, 1928; IV. Die Fischdenkmäler in aer frühchristlichen Plastik, Malerei und Kleinkunst, Münster, 1927; Charles R. Morey, The Origin of the Fisch Symbol, Princeton Theological Review, 8, 1910, 93–106, 231–246, 401–432; 9, 1911, p. 268–289; Leclercq, DACL, 7. 2, col. 1490–2086;, Patrick Bruun, SICV, I, 2, p. 150.
    Dacă opaiţul nostru este original, atunci după forma chrismonului se datează în secolul al IV-lea.


56
Două ulcele de lut, una descoperită la Constanţa (a) cu ocazia unor lucrări edilitare (Muzeul Constanţa inv. 20807) şi alta (b) de provenienţă necu­noscută, dar avînd probabil aceeaşi origine (păstrată la MNA, O, 3171). Au pereţii subţiri, sînt decorate cu caneluri înguste. O parte din buză ruptă. Pe umărul vasului, inscripţia zgîriată în pasta moale.
Dimensiuni: înălţimea: 0,19 m; circumferinţa maximă: 0,39 m; diam. gurii: 0,084 m.
Secolul al IV-lea.

Inedite; pentru cea păstrată în Muzeul din Constanţa avem informaţia de la Zoe Covacef.

Χαρά

Bucurie, fericire !


    Fac parte din categoria vaselor cu caracter funerar, care se depuneau în morminte si conţineau o urare adresată defunctului, pentru viaţa de dincolo; cf. nr. 57, 58, 96, 97. Pereţii subţiri, piciorul îngust şi fragilitatea vasului, în general, fac aproape imposibilă utilizarea lui în viaţa casnică.

57
MNA, V 42. Ulcică din ceramică, descoperită în anul 1906, cu ocazia lucră­rilor de la portul Constanţa. Pe pîntece are un decor format din caneluri înguste, iar pe umăr inscripţia zgîriată în pasta crudă.
Dimensiuni: înălţimea: 0,19 m; circumferinţa maximă 0,39; diametrul gurii: 0,06 m.
Secolul al IV-lea.

Ἔργασα

"Am lucrat-o" (am făcut-o).

Face parte din categoria vaselor care se depuneau în morminte şi din cauza fragilităţii pereţilor nu putea fi utilizat în viaţa casnică; cf. nr. 56, 58, 96, 97.


58
Muzeul Constanţa, inv. 20 806. Ulcică din ceramică descoperită în Constanţa, cu ocazia unor lucrări edilitare. O parte din pîntecul vasului, decorat cu carteluri înguste, lipseşte. Inscripţia fragmentară trasată în pasta crudă, se află pe umăr.
Secolul al IV-lea.

Informaţie Z. Covacef.

[Ζ]οὴ ὑ(μῖν)?  sau simplu  Ζοή ?

"Cu voi să fie viaţa!" sau "Viaţă"

59
Vas mic din ceramică, găsit într-un mormînt din Constanţa. A fost adus la MNA, dar azi dispărut. Pe pîntecele vasului o inscripţie cu vopsea albă.
Secolele IV–V.

Gr. Tocilescu, AEM, 17, 1894, p. 99, nr. 38 (desenul inscripţiei) (idem, Monumente, ep. şi sc. p. 389; Barnea, St. teol., 6, 1954, p. 105 (text); cf. D. M. Teodorescu, BCMI, 7, 1914, p. 192, n. 2 (text)).

Εἴλεός μοι ὀ Θεός

"Ai milă de mine, Doamne".

O inscripţie asemănătoare (ὀ Θεὸς Εἴλεός μοι) se află pe un vas păstrat în colecţiile Muzeului Ermitaj (Stefani, Vasensammlung der Ermitaje, nr. 2056; cf. Tocilescu, Monumente ep. şi sc. p. 389).


62
Lampă de lut aflată în Muzeul Constanţa pînă în anul 1916, cînd a fost publicată (fără desen sau fotografie); azi dispărută. Pe fundul ei inscripţia.
Secolele V–VI ?

D. M. Teodorescu, BCMI, 8, 1915, p. 6, nr. 21 (idem, Monumente, p. 51; Barnea, St. teol., 6, 1954, p. 105, nr. 43).

Ἁγίου

"A sfîntului".


63
MNA. Capac fragmentar de vas, din pasta alburie. În centru, pe faţa superioară, se află mînerul înalt de cea 2 cm şi inscripţia, dispusă în cadrul a două benzi concentrice, cu literele în relief, de formă regulată.
Grosimea: 0,009 m.
Secolele V-VI.

Barnea, St. teol., 6, 1954, p. 87, fig. 15 (desen), p. 105, nr. 44 (text, trad.).

[Λ]άβε πῶ[μα καὶ πίε]
[Ἐλέη]σον Κ[(ύριε) Ἁμήν (?)]

"Ia capacul şi bea! Ai milă, Doamne. Amin !".

64
Muzeul Ermitaj, Leningrad. Taler de argint, parţial aurit, descoperit în luna mai 1912, în apropierea satului Malaia Perescepina (districtul Poltava, în Ucraina) de nişte copii păstori. Talerul făcea parte dintr-un mare tezaur de obiecte de aur şi argint, în număr de peste 400, şi cîntărind cca 50 kg. Obiectele din tezaur se datează între secolul al IV-lea–şi sfîrşitul seco­lului al VII-lea, cînd au fost îngropate, şi vor fi aparţinut unei căpetenii "barbare", care le va fi prădat din Imperiul romano-bizantin sau primit ca răscumpărare pentru ostateci. Cinci dintre ele între care şi talerul cu inscripţie (în formă de disc) au aparţinut, foarte probabil, bisericii metro­politane din Tomis, de unde au fost prădate de către avari. Talerul are diametrul de 0,61 m şi adîncimea de 0,055 m. Pe margini are o friză împodobită cu un decor vegetal şi animalier, în care au fost încadrate medalioane de aur: patru rotunde, decorate cu cruci, şi patru ovale, fără decor. O a doua friză cuprinde inscripţia latină (a), în centrul talerului se află chrismonul cu literele apocaliptice AΩ. Cele două frize, ca si chrismonul sînt aurite. Pe revers se află o altă inscripţie (b) punctată în interiorul piciorului talerului, care arată greutatea "argintului curat", a "aurului curat", întrebuinţat pentru medalioane, şi a "aurului ameste­cat" cu argint, întrebuinţat pentru părţile aurite, în sfîrşit, pe fundul dis­cului se află patru sigilii (c 1, 2, 3, 4): două rotunde, unul triunghiular, şi altul hexagonal.
Anii 491–518.

S. Reinach, RA, 20, 1912, p. 297; B. Farmakovski, AA, 1913, col. 228–234, fig. 74; A. Bobrinkoy, Mémoires de la Soc. nat. des antiquaires de France, 1914, p. 225–248; R. Netzhammer, Discul episcopului Paternus din Tomis, In BSN, 16, 1921, nr. 37–40, p. 9–10; idem, Altchristl. Skythien, p. 403 şi urm.; Marc Rosenberg, Der Goldschmiede Merkzeichen3, IV, Berlin, 1928, p. 632–633; N. Belaev, AArh, l, 2, 1928, p. 1-3; L. Matzulevitsch, Byzantinische Antike. Studien auf Grund der Silgergefässe der Ermitage [Archäologische Mitteilungen aus russischen Sammlungen] II, Berlin–Leipzig, 1929, p. 5, nr. 6, p. 101–107, pl. 26, 27, fig. 21, 22 (foto) (I. Barnea, Discul episcopului Paternus, extr. din Analecta, II, Bucureşti, 1944, p. 1–15, fig. 1–4 (foto şi desen); Leclercq, DACL, 14, 1939, col. l346–1349; N. Fettich, Arch. Hung., 31, 1951, p. 135, 153, 188, p. XXIII,1; Barnea, St. teol., 6, 1954, p. 104–105, nr. 41 (text, la inscr. latină, trad., bibl.); idem, Dacia, N.S., 4, 1960, p. 367–368, fig. 2 (foto); idem, DID, II, p. 497–499, 550 (foto); D. Talbot Rice, The Art of Byzantium, London, 1959, f. 28–29 (foto); A. Banck, Byzantine Art in the Collections of the U.S.S.R., Lenin­grad–Moscova, 1965, fig. 67–75 (foto); Corina Nicolescu, Moştenirea artei bizantine în România, Bucureşti, 1971, p. 27–29, fig. 28–29 (foto); Cultura bizantină, p. 131, nr. 95 (text)).

A   †  Ω

a)  Ex antiquis renovatum est per Paternum reverentiss(imum) episc(opum) nostrum. Amen.

" (Talerul) a fost făcut din nou prin grija lui Paternus, prea cinstitul nostru episcop. Amin!".

b) Ἔχει καθαρ[οῦ ἀργυρίου] λίτρας κ´ οὐγκίας η´ γράμματα ις´ καὶ [καθαροῦ] χρυ[σίου] οὐγκίας β´ γράμματα κ´ καὶ μι[κτοῦ] χρυσ[ίου] νο[μίσματα] β´.

Farmakovski, AA, 1913, 230: καθαρ(ον); νομίσματα;

"Conţine argint (curat) 20 libre (= 7549,00 g), 8 uncii (= 218 g) şi un scripulum şi jumătate (= 1,71 g); aur (curat) 2 uncii (= 54,56 g) şi 20 scripula (= 22,74 g); aur amestecat cu argint 2 nomisme (=9,10 g)".

c)  1: în jurul bustului aureolat al împăratului Anastasius: D(ominus) n(oster) Anastasius P (ins) Aug(ustus).

"Domnul nostru Anastasius piosul Augustus".

2.  în jurul bustului unei femei (o împărăteasă sau sfîntă?): MHNNA

3.  Cuprinde un monogram citit: Ἰωάννου;
    deasupra monogramului, o cruce, şi de jur împrejur inscripţia citită pînă acum: KOMHTAC, dar probabil Κόμητος. "al comitelui Ioan".

4.  monogramul N sau mai de grabă , poate o prescurtare a nume­lui împăratului Anastasius. Împrejurul monogramului: ΞΕΝΟΦΙΛΟΥ = Ξενοφὶλου  "Al lui Xenofilos".

    a) Matzulewitsch, p. 105, la sugestia lui S. A. Jebelev, a înţeles că textul ar arăta că talerul a fost făcut din nou, din obiecte mai vechi (topite), de aceea completează inscripţia: ex antiquis [operibus hoc opus] renovatum est. Alţii (ca Farmakovski) au crezut că talerul n-a fost unitar: friza exterioară, decorată cu motive vegetale şi animaliere, şi corpul talerului, fără friza cu inscripţie şi chrismonul, ar fi aparţinut altui disc mai vechi, din secolul al IV-lea. Paternus ar fi renovat talerul adăugind monogramul lui Cristos şi inscripţia cu numele său. O altă modificare a discului s-ar datora "barbarilor", care ar fi adăugat medalioanele rotunde, umplîndu-le cu smalţ sau pietre scumpe (cum subliniază Matzulewitsch). Dar inscripţia punctată de pe piciorul vasului se referă la greutatea totală, nu numai la o parte din el, ceea ce pledează pentru unitatea obiectului; greutatea indicată este aproape egală cu cea reală a vasului. În plus sigiliile pledează şi ele pentru unitatea vasului. Atît sigiliile, cît şi inscripţia privitoare la cantitatea si calitatea materialului utilizat la facerea talerului au fost gravate înainte de prelucrarea obiectului.
    Menţionarea episcopului Paternus constituie un element preţios pentru datare. Actele sinoadelor ne fac cunoscut pe Paternus Tomitanae civitatis antistes (Mansi, Acta concil, VIII, 481) în legătură cu cearta dintre el şi călugării sciţi, la începutul secolului al VI-lea, din cauza disputelor monofizite. Acelaşi Paternus participă la un sinod la Constantinopol, în anul 519, şi cu acest prilej el semnează actele sinodului, la loc de frunte, intitulîndu-se: Paternus misericorăia Dei episcopus provinciae Scythiae metropolitanus (Mansi, op. cit. 492). Titlul episcopus metropalitanus, în contextul altor ştiri, justifică ipoteza (v. Em. Popescu, Dacia, N.S., 13, 1969, p. 411 şi urm.) după care Paternus a fost primul mitropolit al Scythiei, avînd sub autoritatea sa 14 episcopate. În inscripţia noastră el poartă epitetul reverentissimus, foarte frecvent în secolul al VI-lea şi acordat mai ales episcopilor, dar şi altor clerici, mai mari sau mai mici în grad; v. Ernst Jerg, Vir venerabilis. Untersuchungen zur Titulatur der Bischöfe in den ausserkirchlichen Texten der spätantike als Beitrag zur Deutunq ihrer öffentlichen Stellung [Wiener Beiträge zur Theologie], Wien, 1970, p. 92–93, 95, 99–103, 161, 165 şi urm. 170, 195 şi urm., 200 etc.
    Numele împăratului Anastasius, de pe sigiliul c l, constituie şi el un indiciu de datare. Se poate spune deci că discul a fost refăcut sub Paternus sau cu cheltuiala sa, la începutul secolului al VI-lea, în timpul domniei lui Anastasius. Sub acest împărat Scythia cunoaşte începutul unei epoci de înviorare a vieţii economice, cu urmări importante pe plan cultural-religios (cf. Em. Popescu, op. cit., p. 403–415).
    Precizări cronologice şi mai mari asupra talerului se vor putea face atunci cînd vor fi descifrate şi sigiliile. Dacă citirea Ἰωάννου κόμητος, pe sigiliul c 3, e corectă, atunci comitele menţionat ar putea fi comes sacrarum largitionum.
    Nu se poate spune dacă talerul a servit ca obiect de cult sau a făcut parte numai din tezaurul catedralei din Tomis. Greutatea lui deosebit de mare (7855,11 g) face mînuirea lui dificilă, şi aceasta ar pleda pentru faptul că a constituit un obiect de tezaur. După Corina Nicolescu ar fi fost anaforniţă. Tehnica de lucru ar indica faptul că a fost confecţionat la Constantinopol.
    Pentru gramma = scripulum, din inscripţia b, v. Schrötter, Wörterbuch, p. 235, 619; Erich Schilbach, Byzantinische Metrologie, München, 1970, p. 184.


65
Muzeul Constanţa. Gît de amforă cu două toarte, decorat cu un brîu de caneluri subţiri, în dreptul părţii superioare a toartelor şi vopsit cu un strat subţire de culoare albă-gălbuie. A fost găsit într-un mormînt din necropola romano-bizantină a Tomisului si datat în secolul al VI-lea. Imediat sub buză şi deasupra toartelor sînt trei litere scrise în pasta moale.
Secolul al VI-lea.

N. Cheluţă-Georgescu, Pontica, 7, 1974, p. 369, pi. IV,3 şi p. 371 (foto).

    După primul editor: σηι
    dar ar putea fi şi: οπι


66
Muzeul Constanţa si MIRSR. Numeroase amfore descoperite între anii 1965–1968 în încăperile boltite nr. 3 şi 4 de la "edificiul cu mozaic". Din mulţimea de vase, care s-a aflat în dărîmături, au fost recuperate 120 întregi sau întregibile. Dintre acestea au fost publicate de Adrian Rădulescu un număr de 29, altele au rămas încă inedite. Cele publicate au în majori­tate inscripţii duble: linele zgîriate în pasta tare (graffiti), altele trasate cu vopsea roşie (dipinti). Inscripţiile zgîriate sînt cifre latineşti, care arată capacitatea vasului; cele cu vopsea roşie sînt litere greceşti şi indică tot capacitatea vasului (corespondentul în greceşte). Nu totdeauna capacitatea menţionată de ambele inscripţii este identică. Această necorespondenţă a fost explicată de Adrian Rădulescu prin aceea că cifrele latine indicau capacitatea convenţională, iar cele greceşti, cea reală, deci conţinutul introdus la un moment dat în vas. Neconcordanţele observate de Adrian Rădulescu nu se dovedesc totdeauna reale. Alterarea în decursul timpului a inscripţiilor prin acoperirea cu o crustă de calcar sau prin ştergerea pur şi simplu a lor face dificilă o citire corectă. S-ar putea ca unele neconcordanţe să se datoreze şi greşelii celor care au scris. Mai ales la inscripţiile latineşti acest lucru devine clar cînd observăm că unităţile (barele verticale) sînt trasate la stînga celor mari (unităţi de cîte 10, marcate prin X), nu la dreapta, sau şi la stînga şi la dreapta. Cel care a scris a privit, probabil, vasul de sus în jos, stînd aplecat spre el. Unele inscripţii cu vopsea roşie se repetă de două trei ori pe vas (o dată pe gît, a doua oară pe pîntec şi a treia oară sub toartă), ceea ce ar indica faptul că au primit semnul verificării şi s-a plătit vama la intrarea şi ieşirea din port (cf. M. H. Calender, Roman Amphorae, Oxford, 1965, p. 5–6).
    Amforele din bolţile 3–4, care s-au publicat sau sînt inedite, sînt decorate pe umăr cu striuri subţiri, paralele, orizontale, au fundul rotun­jit, gîtul în formă de pîlnie şi două toarte cilindrice. Ele au fost datate de Adrian Rădulescu în secolele IV–VI, dar noi credem că cele mai multe sînt din secolele IV–V. Pentru aceasta e semnificativ faptul că nici una nu poartă inscripţii însoţite de simboluri creştine, aşa cum întîlnim în mod obişnuit în secolul al VI-lea.
    Capacitatea se indică în sextarii; la inscripţiile latine fiecare unitate de 10 sextarii se notează cu X; pentru un sextar se pune sigla I. Capacitatea în sextarii a amforelor am redat-o şi în litri, considerînd că fiecare sextar măsoară 0,546 litri (cf. H. Chantraine, ξέστης, în RE, IX, A, 2, 1967, col. 2102–2129, mai ales col. 2114). La cele mai multe amfore dimensiu­nile oscilează între: înălţimea 0,50–0,58 m, circumferinţa maximă 1,17–1,24 m, diametrul gurii 0,09–0,10 m (amforele sînt redate în desen la scara 1/7).
    Numeroase amfore au fost găsite pline cu materii organice, chimice şi minerale: 1) colofoniu (colophonium) , întrebuinţat la prepararea lacurilor, vopselelor şi ca liant; 2) răşina de pin (resina pini), folosită de ase­menea la prepararea lacurilor şi firnisurilor şi ca liant; 3) terebentina (balsamum terebenthique); 4) mastyx–răşina de Chios; 5) styrax (balsa­mum styracis), răşină de arbori ce cresc în Asia Mică şi întrebuinţată la droguri, medicamente, la confecţionarea torţelor, la ungerea corăbiilor şi a frînghiilor; 6) tămîia (gummi-resina olibanum), originară de pe coasta Somaliei; 7) smirnă (gummi-resina Mirrha) originară din Arabia, ambele utilizate în cosmetică şi parfumerie sau în locaşurile de cult. Amforele au fost probabil importate dintr-un centru egean, poate de la Halicarnas (actualul Bodrun). Unele au putut fi fabricate pe loc, ca şi alte obiecte ceramice, de exemplu opaiţele, ale căror tipare au fost găsite în Dobrogea şi chiar la Tomis.
Secolele IV-V.

Adrian Rădulescu, Amfore cu inscripţii de la edificiul roman cu mozaic de la Tomis, Pontica, 6, 1973, p. 193–207; idem, în Actes de la IIe Conference internaţionale d'éttudes classiques "EIRENE", Cluj-Napoca, 2–7 Octobre 1972, Bucarest, 1975, p. 693–694


66, a
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8094. Conţine styrax (răşină).
Dimensiuni: înălţimea: 0,56 m; circumferinţa maximă: 1,21 m; diame­trul gurii: 0,10 m.

graffito: XXXXXIIIIIIII
= 58 sextarii
litri: 31,668

Adrian Rădulescu, op. cit., p. 202, tabel nr. 12, citeşte graffito ca noi, iar dipinto


66, b
Muzeul Constanţa, inv. nr. 7888 (azi este expusă la Muzeul vinului de la Murfatlar, jud. Constanţa). Poartă graffiti pe două părţi.
Dimensiuni: înălţimea: 0,53 m; circumferinţa maximă: 1,47 m; diame­trul gurii: 0,11 m.


pe o parte:
graffito: XXXXXXIIIIII
= 66 sextarii
pe cealaltă parte:
graffito: XX
= 20 sextarii

Nu este clar de ce capacitatea a fost scrisă pe ambele părţi. Este posibil ca ambele cifre să fie luate împreună, ele fiind scrise separat numai din cauza lipsei de spaţiu, în acest caz am avea capacitatea de 86 sextarii (57,956 litri). Pentru eventualitatea de mai sus ar pleda faptul că vasul este mai mare ca celelalte. O altă posibilitate ar fi să vedem aici o greşeală a celui care a scris. Capacitatea în litri în ultimul caz ar fi deci: 47,036.


66, c
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8076. Conţine mastyx (răşină).
Dimensiuni: înălţimea: 0,555 m; circumferinţa maximă: 1,27 m; dia­metrul gurii: 0,095 m. Inscripţia cu vopsea roşie invizibilă.

graffito: IIIIXXXXXX
= 64 sextarii
(dintre barele verticale
sigură este numai una,
aşa încît am putea avea
cifra 61).
litri: 34,944

Adrian Rădulescu, op. cit., p. 202, tabel nr. 13, citeşte graffito: IIIXXXXXX = 63 şi un rest din dipinto, indescifrabil.


66, d
Muzeul Constanţa, inv. nr. 7210.
Dimensiuni: înălţimea: 0,43 m; circumferinţa maximă: 1,42 m; circum­ferinţa sub toartă: 0,46 m.

dipinto: N
= 50 sextarii
litri: 27,300

66, e, 1
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8120. Conţine olibanum (tămîie).
Dimensiuni: înălţimea: 0,49 m; circumferinţa maximă: 1,08 m; diame­trul gurii: 0,09 m.

graffito: XXX . .
= 30 (?) sextarii
dipinto: Nα̣
= 51 (?) sextarii
litri: 27,846

Adrian Rădulescu, op. cit., p. 203, tabel nr. 16, nu observă graffito, ci doar din dipinto distinge = N?


66, e, 2
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8069. Conţine styrax (răşină).
Dimensiuni: înălţimea: 0,50 m; circumferinţa maximă: 1,17 m; diame­trul gurii: 0,09 m.

graffito; XXXXXII
= 52 sextarii
dipinto; Nα̣, Nα̣, Nα̣, (sub toartă)
= 51 ? sextarii
litri: 28,392, 27,846

Adrian Rădulescu, op. cit., p. 202, tabel nr. 8, nu distinge din dipinto decît


66, f
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8 121. Conţine balsamum terebenthique (teirebentină).
Dimensiuni: înălţimea: 0,54 m; circumferinţa maximă: 1,21 m; diame­trul gurii: 0,10 m.

graffito: XXXX[XII]
= 52 (?) sextarii
dipinto NB, NB, NB (sub toartă)
= 52 sextarii litri: 28,392

Adrian Rădulescu, op. cit., p. 202, tabel nr. 6 citeşte graffito: XXXXXX, iar dipinto: NΘ = 59.


66, g
Muzeul Constanţa (fără nr. de inventar; marcat M 3 şi se păstrează în bolta nr. III). Partea inferioară lipseşte.
Dimensiuni: circumferinţa maximă: 1,12 m; diametrul gurii 0,09 m.

graffito: XXXXXIII
= 53 sextarii
dipinto: NΓ, NΓ, NΓ (sub toartă)
= 53 sextarii litri: 28,938

66, h, 1
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8 129. Conţine styrax (răşină).
Dimensiuni: înălţimea: 0,53 m; circumferinţa maximă: 1,20 m; diame­trul gurii: 0,10 m.

graffito: IIIIIXXXXX
= 55 sextarii
dipinto: NE
= 55 sextarii
litri: 30,030

Adrian Rădulescu, op. cit., p. 202, tabel nr. 7, citeşte graffito ca noi, iar dipinto: N = 50.


66, h, 2
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8 072. Conţine olibanum Mirrha (smirnă şi tămîie).
Dimensiuni: înălţimea: 0,54 m; circumferinţa maximă 1,20 m; diame­trul gurii: 0,095 m.

graffito: XXXXXIIIII
= 55 sextarii
dipinto: NE, NE, NE (sub toartă)
= 55 sextarii litri: 30,030

Adrian Rădulescu, op. cit., p. 202, tabel nr. 14, citeşte graffito ca noi, iar dipinto: NΘ = 59.


66, j, 1
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8134. Conţine styrax (răşină).
Dimensiuni: înălţimea: 0,54 m; circumferinţa maximă: 1,21 m; diame­trul buzei: 0,10 m.

graffito: IIIIIIIXXXXX
= 57 sextarii
dipinto: NZ, NZ, NZ (sub toartă)
= 57 sextarii
litri: 31,122

Adrian Rădulescu, op. cit., p. 203, tabel nr. 20, citeşte graffito: IIIXXXXX = 53, iar dipinto: N, NΘ = 59.


66, j, 2
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8128. Conţine styrax crudens colatus: (răşină).
Dimensiuni: înălţimea: 0,58 m; circumferinţa maximă: 1,20 m; diame­trul gurii: 0,10 m.

graffito: XXXXXIIIIIII
= 57 sextarii
dipinto: NZ, NZ, NZ (sub toartă)
= 57 sextarii
litri: 31,122

La stînga inscripţiilor cu vopsea roşie pare să se observe semnul care indică sextarii:

Adrian Rădulescu, op cit., tabel nr. 27, citeşte inscripţiile ca noi fără să remarce semnul pentru sextarii.


66, j, 3
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8130. Conţine amestec de materiale organice şi anorganice.
Dimensiuni: înălţimea: 0,55 m; circumferinţa maximă: 1,17 m; diame­trul gurii: 0,095 m.

graffito: XXXXXIIIIIII
= 57 sextarii
dipinto: NZ, NZ, NZ
= 57 sextarii
litri: 31,122

Adrian Rădulescu, op cit., tabel nr. 2, citeşte graffito şi dipinto ca noi.


66, j, 4
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8133. Conţine mirha (smirnă).
Dimensiuni: înălţimea: 0,54 m; circumferinţa maximă: 1,18 m; diame­trul gurii: 0,095 m.

graffito: IIIIIIIXXXXX
= 57 sextarii
dipinto: NZ, NZ
= 57 sextarii
litri: 31,122

Adrian Rădulescu, op cit., p. 203, tabel nr. 24, citeşte graffito ca noi, iar ca dipinto înregistrează unul singur: NZ.


66, j, 5
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8131. Conţine matyx (răşină).
Dimensiuni: înălţimea: 0,54 m; circumferinţa maximă: 1,18 m; diame­trul gurii: 0,10 m.

graffito: IIIIIIIXXXXX
= 57 sextarii
dipinto: NZ, N . .
= 57 sextarii
litri: 31,122

Adrian Rădulescu, op cit., p. 203, tabel nr. 22.


66, j, 6
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8135. Conţine styrax (răşină).
Dimensiuni: înălţimea: 0,55 m; circumferinţa maximă: 1,20 m; diame­trul gurii: 0,10 m.

graffito: IIIIIXXXX
= 45 sextarii
dipinto: NZ
= 57 sextarii
litri: 24,570; 31,122

Adrian Rădulescu, op cit., p. 203, tabel nr. 21, citeşte graffito: IIIXXXXX iar dipinto: NZ = 57.


66, j, 7
Muzeul Constanţa, fără nr. de inv.; marcat: M 31 şi se păstrează în bolta nr. III. Partea inferioară a amforei lipseşte.
Dimensiuni: circumferinţa maximă: 1,20 m; diametrul gurii: 0,095 m.

graffito: XXXXXIIIIIII
= 57 sextarii
dipinto: NZ, NZ
= 57 sextarii
litri: 31,122

66, k, 1
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8 122. Conţine balsamum terebenthique (terebentină).
Dimensiuni: înălţimea: 0,55 cm; circumferinţa maximă: 1,21 m; diame­trul gurii: 0,10 m.

graffito: IIIIIIIIXXXXX
= 58 sextarii
dipinto: NH, NH
= 58 sextarii
litri: 31,668

Adrian Rădulescu, op. cit., p. 203, tabel nr. 18.


66, k, 2
MIRSR, inv. nr. 48896 (fostă la Muzeul Constanţa, inv. nr. 8074). Conţine styrax (răşină).
Dimensiuni: înălţimea: 0,56 m; circumferinţa maximă: 1,22 m; diame­trul gurii: 0,10 m.

graffito: XXXXXIIIIIIII
= 58 sextarii
dipinto: NH, NH, NH (sub toartă)
= 58 sextarii
litri: 31,668

Adrian Rădulescu, op. cit., p. 203, tabel nr. 28, citeşte graffito ca noi, iar dipinto: K? şi NΘ = 59.


66, k, 3
Muzeul Constanţa, fără nr. de inv.; marcat M 30. Partea superioară a gîtului, ca şi toarta din stînga lipsesc.
Dimensiuni: înălţimea: 0,52 m; circumferinţa maximă: 1,20 m.

graffito: IIIIIIIIXXXXX
= 58 sextarii
dipinto: NH, NH
= 58 sextarii
litri: 31,668

66, l, 1
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8098. Conţine styrax (răşină).
Dimensiuni: înălţimea: 0,56 m; circumferinţa maximă: 1,20 m; diame­trul gurii: 0,09 m.

graffito: XXXXXIIIIIIIII
= 59 sextarii
dipinto: NΘ, NΘ, NΘ (sub toartă)
= 59 sextarii
litri: 32,214

Adrian Rădulescu, op. cit., tabel nr. 15, descifrează la dipinto numai de două ori cifra NΘ.


66, l, 2
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8096.
Dimensiuni: înălţimea: 0,57 m; circumferinţa maximă: 1,16 m; diame­trul gurii: 0,95 m.

graffito: XXXXXIIIIIIIII
= 59 sextarii
dipinto: NΘ, NΘ
= 59 sextarii
litri: 32,214

Adrian Rădulescu, op. cit., p. 203, tabel nr. 25.


66, l, 3
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8099. Conţine styrax (răşină).
Dimensiuni: înălţimea: 0,58 m; circumferinţa maximă: 1,20 m; diame­trul gurii: 0,10 m.

graffito: XXXXXIIIIIIIII  (din cauza calcarului depus pe vas nu se poate observa dacă a mai fost scris încă un X)
= 59 ? sextarii
dipinto: NΘ, NΘ
= 59 sextarii
litri: 32,214

Adrian Rădulescu, op. cit., p. 202, tabel nr. 9, citeşte graffito: XXXIX ?, iar dipinto: 57, în ciuda desenului care e redat: NΘ.


66, l, 4
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8097. Conţine styrax (răşină).
Dimensiuni: înălţimea: 0,55 m; circumferinţa maximă: 1,25 m; diame­trul gurii: 0,09 m.

graffito: IIIIIII  (din cauza calcarului depus pe vas nu se poate citi mai mult)
= 7 sextarii
dipinto: NΘ, NΘ
= 59 sextarii
litri: 32,214

Adrian Rădulescu, op. cit., p. 203, tabel nr. 19, descifrează doar un Θ ipotetic.


66, l, 5
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8077. Conţine matyx (răşină).
Dimensiuni: înălţimea: 0,53 m; circumferinţa maximă: 1,20 m; diame­trul gurii: 0,09 m. Prezintă graffito pe ambele feţe (a, b), iar dipinto numai pe una (a). Pe faţa cu dipinto pare să aibă, înainte de cifra NΘ de pe gît, semnul pentru sextarii:

graffito:  a)  XXXXXIIIIIIIII
= 59 sextarii
        b)  XXX
= 30 sextarii
dipinto:  NΘ, NΘ, NΘ (sub toarta)
= 59 sextarii
litri: 32,214

Adrian Rădulescu, op. cit., p. 202, tabel nr. 4, citeşte doar graffito a şi cifra pentru dipinto de doua ori.


66, l, 6
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8071. O parte din pîntecele amforei lipseşte. Conţine styrax crudens colatus styrax (răşină).
Dimensiuni: înălţimea: 0,53 m; circumferinţa maximă: 1,20 m; diame­trul gurii: 0,10 m.

graffito: (fragmentar) XXX
= 30 sextarii
dipinto: NΘ (sub toartă), Ṇ Ḥ (pe gît)
= 59 (58 ?)
litri: 32,214

Adrian Rădulescu, op. cit., p. 202, tabel nr. 11, citeşte graffito: M ?, iar dipinto: ΘNИ ?


66, l, 7
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8132. Conţine olibanum Mirrha (tămîie şi smirnă).
Dimensiuni: înălţimea: 0,55 m; diametrul maxim: 0,38 m.

graffito: IIIIIXXXX
= 45 sextarii
dipinto: NΘ, NΘ
= 59 sextarii
litri: 24,570, 32,214

Adrian Rădulescu, op. cit., tabel nr. 23, citeşte graffito: IIIIXXXXX = 54 iar dipinto: NΘ, NΘ = 59.


66, m, 1
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8091. Conţine olibanum Mirrha (smirnă şi tămîie).
Dimensiuni: înălţimea: 0,56 m; circumferinţa maximă: 1,24 m; diame­trul gurii: 0,095 m.

graffito: Ṇ X̣
       X̣XXXX

= 60 ? sextarii
dipinto: Ξ, Ξ (sub toartă)
= 60 sextarii
litri: 32,760

Adrian Rădulescu, op. cit., p. 202, tabel nr. 5, citeşte graffito: iar dipinto: K Z ?= 70 sextari.


66, m, 2
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8090. Conţine matyx (răşină).
Dimensiuni: înălţimea: 0,58 m; circumferinţa maximă: 1,23 m; diame­trul gurii: 0,10 m.

graffito: XXXXXX
= 60 sextarii
dipinto: Ξu, Ξu, Ξu (sub toartă)
= 60 ? sextarii
(nu pot preciza ce indică
semnul de după Ξ)
litri: 32,760

Adrian Rădulescu, op. cit., p. 202, tabel nr. 3, citeşte graffito ca noi, iar dipinto; = 60.


66, m, 3
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8075. Conţine balsamum (amestec de răşini).
Dimensiuni: înălţimea: 0,55 m; circumferinţa maximă: 1,18 m; diame­trul gurii: 0,10 m.

graffito: XXXXXX
= 60 sextarii
dipinto: Ξu, Ξu,
= 60 sextarii
( ca şi la nr. precedent
nu pot preciza ce indică
semnul de după Ξ)
litri: 32,760

Adrian Rădulescu, op. cit., p. 203, tabel nr. 17, citeşte doar graffito: XXXXXX= 60.


66, m, 4
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8095. Conţine matyx (răşină).
Dimensiuni: înălţimea: 0,58 m; diametrul maxim: 0,40 m; diame­trul gurii: 0,10 m.

graffito: XXXXXXII
= 62 sextarii
dipinto: ΞB, ΞB, ΞB (sub toartă)
= 62 sextarii
litri: 33,852

Adrian Rădulescu, op. cit., tabel nr. 26.


66, m, 5
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8093. Conţine matyx (răşină).
Dimensiuni: înălţimea: 0,56 m; circumferinţa maximă: 1,27 m; diame­trul gurii: 0,09 m.

graffito: XXXXXXIII
= 63 sextarii
dipinto: ΞΓ
= 63 sextarii
litri: 34,398

Adrian Rădulescu, op. cit., p. 202, tabel nr. 10, citeşte doargraffito ca noi, iar dipinto: M =40?


67
Gît de amforă descoperit în săpăturile de la "edificiul cu mozaic". Păstrează o toartă complet, iar din cealaltă numai un fragment. Poartă o inscripţie cu vopsea roşie.
Dimensiuni: înălţimea: 0,20 m; lăţime: 0,20 m; diametrul gurii: 0,06 m.
Secolele V–VI.


    Πρ(εσβύτερος) ?  (cf. Yonach, p. 96)
sub toartă    ΞΙΓΑ
          ΠΟΛΥ
     Ξ
     I
     Γ
          "Preot ?
          mult ?".

68
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8054. Amforetă descoperită cu ocazia săpă­turilor de la "edificiul cu mozaic". E decorată cu caneluri largi paralele, iar pe umăr poartă o inscripţie cu vopsea roşie.
Dimensiuni: înălţimea: 0,33 m; circumferinţa maximă: 0.56 m; diame­trul gurii: 0,07 m.
Secolele IV–V.


I

Inscripţia reprezintă probabil o indicaţie asupra numelui producătorului sau proprietarului vasului.


69
Muzeul Constanţa, inv. nr. 7892. Amforă cu două toarte (dintre care una ruptă) şi fără decor. Pe umăr, inscripţia cu vopsea roşie.
Dimensiuni: înălţimea: 0,70 m; circumferinţa maximă: 1,50 m; diame­trul gurii: 0,09 m.
Secolele V–VI.


ATAO

70
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8045. Amforă cu inscripţie descoperită la "edificiul cu mozaic". E decorată cu caneluri largi, adinei, dispuse pe umăr şi în partea inferioară. Pe gît, inscripţia zgîriată în pasta arsă.
Dimensiuni: înălţimea: 0,69 m; circumferinţa maximă: l m; diametrul gurii: 0,085 m.
Secolele IV–V.


Χρ(ιστός)
"Christos".

71
Muzeul Constanţa, inv. nr. 8055. Amforă fragmentară, fără gît şi toarte, descoperită în anul 1965 la "edificiul cu mozaic"; e decorată pe umăr şi pe pîntec, pînă spre fund, cu caneluri largi (coaste). Pe umăr, inscripţia cu vopsea roşie.
Dimensiuni: înălţimea: 0,38 m; circumferinţa maximă: 0,87 m.
Secolele V–VI ?

indescifrabilă.

72
Muzeul Constanţa. Gît de amforă, din categoria celor decorate cu striuri paralele orizontale, găsit la "edificiul cu mozaic"; poartă inscripţie cu vopsea roşie.
Dimensiuni: înălţimea: 0,38 m; circumferinţa maximă: 0,87 m.
Secolele IV–V

B

73
Muzeul Constanţa. Gît de amforă cu o toartă şi o parte din umăr, decorat cu striuri paralele orizontale; a fost descoperit la "edificiul cu mozaic".
Inscripţia este un graffito şi un dipinto.
Secolele IV–V.

graffito; IIIIIXXXXXX
= 65 sextarii
(poate un x a fost trasat
din greşeală)
dipinto:NẸ
= 55 sextarii
litri: 35,490; 30,030

74
Muzeul Constanţa. Fragment de amforă din cele decorate cu striuri para­lele şi orizontale, descoperit la "edificiul cu mozaic". Pe umăr poartă o inscripţie cu vopsea roşie.
Secolele IV–V.


= 49 sextarii
litri: 26,754
sau
Μ(ητηρ) Θ(εοῦ)
"Maica Domnului"

75
Muzeul Constanta. Gît de amforă, descoperit la "edificiul cu mozaic"; face parte din categoria amforelor decorate cu striuri paralele şi orizontale. Inscripţia cu vopsea roşie se afla pe gît.
Secolele IV–V.

NẸ
= 55 (?) sextarii
litri: 30,030

76
Muzeul Constanţa. Fragment de gît de amforă cu toartă şi o inscripţie cu vopsea roşie; a fost descoperit la "edificiul cu mozaic".
Secolele V–VI.

Θ  Υ  †  Χ  υ̣ = Θ(εο)ῦ  Χ(ριστο)ῦ  Χυομχ

77
Muzeul Constanţa. Fragment de amforă, descoperit în secţiunea IV de lîngă "edificiul cu mozaic"; poartă o inscripţie cu vopsea roşie.
Secolele V–VI.

Informaţie Maria Munteanu.

PIOYKE

78
Muzeul Constanţa. Fragment de amforă descoperit la "edificiul cu mozaic; poartă o inscripţie cu vopsea roşie.
Secolele IV–V.

Informaţie Maria Munteanu.

PI

79
Muzeul Constanţa. Fragment de amforă descoperit cu ocazia săpăturilor de la "edificiul cu mozaic". Poartă o inscripţie cu vopsea roşie, precedată de o cruce.
Secolele IV–V.

Informaţie Maria Munteanu.

† . θ Ε̣ . ?

80
Muzeul Constanţa. Fragment de amforă purtînd o literă greacă trasată cu vopsea roşie.
Secolele IV–V.

B

80 A.
Muzeul Constanţa. Patru fragmente de vase descoperite între anii 1965–1968 în săpăturile de la "edificiul cu mozaic". În pasta fină, roşie, sînt ştampilate cruci monogramatice, încadrate de o parte şi de alta de literele apocaliptice A Ω. Uneori literele apocaliptice sînt inversate din cauza tiparului care a fost lucrat la pozitiv.
Secolele V–VI (anii 470–580).

Gh. Papuc, Pontica, 6, 1973, p. 555, 180, 187, nr. 2, 13, 15, fig. 18,3; 19, l, 2, 5, 6 (foto).

La fragmentul d, litera A lipseşte, probabil din cauza ştampilării incomplete.
    Cele patru fragmente fac parte dintr-o serie de vase descoperite în numeroase localităţi atît din Scythia Minor (Histria, Tropaeum Traiani, Dinogetia, Salsovia etc.), cit şi din restul lumii greco-romane (Asia Mică); cf. Em. Popescu, Ceramica romană târzie cu decor ştampilat descoperită la Histria, SCIV, 16, 1965, p. 695–725. S-a presupus că această ceramică provine din import, dar un tipar de ştampilat cruci de acest fel, păstrat la Institutul de arheologie din Bucureşti (MNA) şi provenind foarte pro­babil din Dobrogea, face probabilă fabricarea ei pe loc.
    Fragmentele a–d de la Tomis au fost încadrate de Gh. Papuc în grupa III, în seria cronologică stabilită de el pentru Tomis, şi datată, aproximativ, între anii 470–580.


Înapoi Sus