INSCRIPTII GRECESTI si LATINE DIN SEC. IV–XIII DIN OLTENIA–Vîrvoru de Jos–(jud. Dolj)
INSCRIPŢII GRECEŞTI ŞI LATINE
DIN SEC. IV–XIII DIN OLTENIA

Vîrvoru de Jos
(jud. Dolj)




401 A
Farfurie fragmentară din ceramică descoperită la Vîrvoru de Jos. Prezintă o inscripţie (grafjito), peste care s-au trasat mai tîrziu două rînduri de linii în zigzag, fără să se poată spune în ce scop. O parte din inscripţie are literele mai mari, iar cealaltă mai mici. Condiţiile descoperirii şi date mai amănunţite asupra literelor inscripţiei nu ne sînt deocamdată cunoscute. Ele vor fi desigur conţinute în nota alcătuită pentru tipar de O. Toropu, V. Ciucă şi V. Voicu intitulată: Noi descoperiri arheologice în Oltenia (ms).
Sfîrşitul secolului al III-lea–începutul secolului al IV-lea.

Octavian Toropu, Romanitatea tîrzie şi străromânii în Dacia traiană sud-carpatică Craiova, 1976, p. 108, pl. 4,17, a-d (scurtă prezentare şi desen al inscripţiei)

Patella–patella–
Marc[i]

1. O. Toropu: patel(l)a, dar bara verticală care se află la capătul de sus al literei E ar putea fi luată ca un L schematizat;

2. O. Toropu: Marc[us].

   "Farfuria, farfuria lui Marcus".

După cuvîntul patella este trasă de fiecare dată cîte o liniuţă orizontală, iar M şi A din r. 2 se află în ligatură.
   Inscripţia a fost scrisă de Marcus, care a dorit să arate că farfuria îi aparţine sau că este făcută de el. Dacă inscripţia este trasată în pasta crudă, atunci am putea vedea în Marcus un olar, producător de vase în sudul Olteniei romane, ca şi olarul Aur. Silvanus, de la Socetu, în sud-vestul Munteniei (nr. 440). O. Toropu încadrează farfuria descoperită la Vîrvoru de Jos în categoria de ceramică B, din perioada 270–450, dar tot el adaugă că vasul cu inscripţie trebuie datat la sfîrşitul secolului al III-lea şi în secolul al IV-lea, găsind în aceasta o dovadă că populaţia autohtonă dacoromână putea mînui scrierea în limba latină, şi după părăsirea Daciei de către Aurelian. Vîrvoru de Jos se află la sud de Brazda lui Novac de Nord şi existenţa aici a unei aşezări dacoromâne cu populaţie ştiutoare de carte poate constitui un argument în plus în favoarea ipotezei că toată zona aceasta a fost sub controlul direct al Imperiului roman încă multă vreme după momentul părăsirii aureliene.


Înapoi Sus