S-a dus odată avva Marcu orăşeanul să taie lujeri, şi fraţii cu el. În prima zi i-au zis: haide să mănânci cu noi, părinte! Iar el a mers şi a mâncat. A doua zi i-au zis iarăşi să mănânce. El n-a primit, ci le-a zis: voi aveţi nevoie să mâncaţi, copii, că sunteţi încă de carne; eu nu vreau să mănânc acum.

< Trimite >

Se spunea despre al doilea avva Meghetios, că era foarte smerit, ucenicise la egipteni, şi se întâlnise cu mulţi bătrâni, cu avva Sisoe, şi cu avva Pimen. El locuia la râu, în Sinai. S-a nimerit de a venit unul dintre sfinţi, cum povestea el însuşi, care i-a zis:
– Cum îţi merge, frate, în pustiul acesta?
– Postesc câte două zile la rând, şi mânc o pâine.
– Dacă vrei să mă asculţi, mâncă zilnic câte jumătate de pâine.
Şi făcând aşa şi-a găsit odihna.

< Trimite >

A mai zis: am mers la alt bătrân. El ne-a pus să mâncăm, şi după ce ne săturasem, tot ne mai îndemna să mai luăm. Cum îi spuneam că nu mai pot, mi-a răspuns: eu de şase ori am pus masa fraţilor care veneau, şi i-am îndemnat să mânce, mâncând şi eu cu ei, şi încă îmi e foame. Tu mâncând o dată eşti atât de sătul, că nu mai poţi mânca?

< Trimite >

L-a întrebat un frate pe avva Hierax:
– Spune-mi un cuvânt cum să mă mântuiesc.
– Şezi în chilia ta; când ţi-e foame, mâncă, dacă ţi-e sete, bea, nu vorbi de rău pe nimeni, şi te vei mântui.

< Trimite >

Despre avva Isaac se zicea că mânca cenuşa cădelniţei de la liturghie, cu pâine.

< Trimite >

A zis avva Theodot: lipsa pâinii sleieşte trupul monahului. Dar alt bătrân a zis: nesomnul sleieşte trupul şi mai mult.

< Trimite >

Au venit odată părinţii la Alexandria, chemaţi de Theofil arhiepiscopul, ca să facă rugăciune şi să surpe templele. Şi mâncând ei cu el, li s-a adus carne de viţel, şi au mâncat, nebănuind nimica. Şi luând episcopul un copan, îi dete bătrânului de lângă el, zicând:
– Ia un copan bun şi mâncă, avvo.
– Noi până acuma am mâncat verdeţuri; dacă e carne, nu mâncăm.
Şi nici unul din ei n-a vrut să mai guste din ea.

< Trimite >