Avva Aió l-a întrebat pe avva Macarie:
– Zi-mi un cuvânt.
– Fugi de oameni; şezi în chilia ta şi plânge-ţi păcatele, şi nu iubi vorba oamenilor, şi te vei mântui.

< Trimite >

Zicea avva Pafnutie, ucenicul avvei Macarie: l-am rugat pe părintele meu:
– Spune-mi cuvânt.
– Nu fă rău nimănui, nu osândi pe nimeni. Păzeşte-le pe acestea şi te vei mântui.

< Trimite >

A venit un frate la avva Macarie egipteanul, şi i-a zis:
– Avvo, spune-mi un cuvânt, cum să mă mântuiesc.
– Mergi la mormânt şi înjură morţii!
Şi fratele merse, înjurând şi dând cu pietre după ei. Apoi veni de-i spuse bătrânului, care îi zise:
– Şi nu ţi-au zis nimica?
– Nu.
– Atunci mergi şi mâine şi laudă-i.
Fratele merse, lăudându-i aşa:
– Apostolilor, sfinţilor, drepţilor!
Apoi veni la bătrân şi-i zise:
– I-am lăudat.
– Nu ţi-au răspuns nimica?
– Nu.
– Vezi câte le-ai zis şi nu ţi-au răspuns nimica, şi cât i-ai lăudat şi nu ţi-au spus nimic. Aşa şi tu, dacă vrei să te mântuieşti, fă-te mort; nu ţine seama nici de nedreptatea, nici de slava oamenilor, ca morţii, şi vei putea să fii mântuit.

< Trimite >

I-a spus cineva avvei Ioan persul:
– Am trudit atâta pentru împărăţia cerurilor
– Oare avem s-o moştenim?
– Eu am încredere că voi moşteni Ierusalimul cel de sus, cel care este scris în ceruri, că „cel care a făgăduit e de încredere” (Evrei 10, 23). De ce să nu mă încred? Sunt primitor ca Avraam, blând ca Moise, sfânt ca Aaron, răbdător ca Iov, smerit ca David, pustnic ca Ioan, tânguitor ca Ieremia, învăţător ca Pavel, de încredere ca Petru, înţelept ca Solomon. Şi mă încred ca tâlharul, că cel care mi le-a hărăzit pe acestea în bunătatea sa, îmi va da şi împărăţia.

< Trimite >

A mai zis: dacă iubeşti mântuirea, fă toate cele care te duc spre ea.

< Trimite >

L-a întrebat un frate pe avva Hierax:
– Spune-mi un cuvânt cum să mă mântuiesc.
– Şezi în chilia ta; când ţi-e foame, mâncă, dacă ţi-e sete, bea, nu vorbi de rău pe nimeni, şi te vei mântui.

< Trimite >

L-a întrebat un frate pe avva Iosif:
– Ce să fac? Fiindcă nici nu pot să îndur răul, nici să lucrez şi să dau milostenie?
– Dacă nu poţi să faci nici una din acestea două, măcar păzeşte-ţi conştiinţa faţă de aproapele de tot răul, şi te vei mântui.

< Trimite >

Se zicea că trăgea să moară avva Isaac, şi s-au adunat bătrânii la el, şi i-au spus:
– Ce-o să ne facem după tine, părinte?
– Vedeţi cum am umblat în faţa ochilor voştri: dacă vreţi şi voi să urmaţi şi să păziţi poruncile lui Dumnezeu, vă trimite harul Lui şi păzeşte locul acesta. Dacă nu le veţi păzi, nici să nu rămâneţi în locul acesta. Şi noi când trăgeau să moară părinţii noştri, ne îndureram, dar păzind poruncile lui Dumnezeu şi sfaturile lor, n-am căzut, ca şi cum ar fi fost ei cu noi. Aşa faceţi şi voi, şi vă veţi mântui.

< Trimite >

A spus avva Ioan, că a avut unul din bătrâni un extaz: iată trei monahi stăteau pe malul mării, şi a venit un glas către ei de pe celălalt mal, care le-a zis: luaţi aripi de foc şi veniţi spre mine. Şi doi au luat, şi au zburat pe malul celălalt; iar unul a rămas, şi plângea cu amar şi striga. Dar apoi i s-au dat şi lui aripi, nu de foc, ci slabe şi neputincioase; şi a trecut cu osteneală căzând şi ridicându-se iar, ajungând la mal cu mare necaz. Aşa şi neamul de oameni de acuma, şi dacă iau aripi, nu iau unele de foc, ci de-abia slabe şi neputincioase.

< Trimite >

Tot ea mai spunea: nici nevoinţa nici privegherea, nici orice fel de osteneală nu mântuiesc, ci doar smerenia cea adevărată. Era odată un pustnic care gonea dracii şi îi întreba:
– Ce vă izgoneşte, postul?
– Noi nici nu bem, nici nu mâncăm.
– Atunci privegherea?
– Noi nu dormim.
– Atunci sihăstria?
– Noi petrecem prin pustietăţi.
– Atunci ce vă izgoneşte?
– Nimic nu ne biruieşte, decât smerenia.
Deci vezi că smerenia este biruitoarea dracilor.

< Trimite >