(ebr. Şimşon, de la ebr. şemeş = soare; sau de la şamen = putere, viteaz şi şaman = a distruge; la Bet-şemeş, în apropiere de satul natal al lui Samson, se afla templul înălţat în cinstea zeului soare)

— în prima formă de organizare a statului evreu, conducerea o aveau Judecătorii. Samson a fost printre primii în această funcţie (sec. XII î.Hr.) şi foarte vestit pentru curajul şi forţa sa fizică, al cărei secret se afla în perii capului său, căci el fiind nazireu nu-şi tunsese niciodată părul. Filistenii, duşmani ai poporului evreu, căutau mereu să-l prindă, căci, în războaiele dintre ei şi evrei, Samson făcuse în rândurile lor foarte multe victime. Folosind un vicleşug, trimit la Samson o femeie foarte frumoasă, de care acesta se îndrăgosteşte. Femeia, pe nume Dalila, reuşeşte în cele din urmă să afle secretul puterii lui Samson şi într-o zi, pe când el dormea, Dalila îi tăie părul iar Samson îşi pierdu puterea. Filistenii îl prind, îl schingiuiesc şi-i scot ochii, transformându-1 pe uriaşul Samson într-un umilit şi batjocorit cerşetor, prizonier în tabăra lor. Cu timpul, crescându-i părul, lui Samson îi revine puterea şi el va plăti filistenilor umilinţa sa. Cu prilejul sărbătorilor pe care filistenii le dădeau în cinstea zeului lor Dagon, la templul din Gaza se adunase mulţime mare de oameni, împreună cu toate căpeteniile lor şi petreceau. Ei l-au chemat pe Samson cel orb să le cânte spre a-i distra. Acesta, prefăcându-se că se sprijină de coloane, prinde în braţele sale puternice două coloane şi începe să le zgâlţâie cu atâta forţă încât prăbuşeşte acoperişul templului şi astfel au pierit cu toţii sub dărâmăturile templului. Samson va pieri şi el împreună cu ei, dar a preferat o moarte eroică decât o viaţă de orb umilit. Iudeii i-au răscumpărat corpul şi l-au înmormântat la Tora, locul natal, unde era înmormântat şi tatăl său Manoe.