(gr. ἄφιερώνω — afierono = a se sfinţi, a se consacra; lat. oblatio = oferire, aducere)

— aducere, punere înainte a Darurilor, a pâinii şi vinului pentru Euharistie (ἡ προσαγωγὴ τῶν δώρων — prosagoghi ton doron), consfinţire, proscomidire (πρόθεσις, ἡ — protesis). Afierosire este şi închinarea, consacrarea lui Dumnezeu a unei persoane (ἀφιέρωσις, ἡ -εως — afierosis,-eos = consacrare, închinare), cum este şi sfinţirea unui preot prin Sf. Taină a Hirotoniei, prin care acesta se consacră, se dăruieşte slujirii lui Dumnezeu, se afieroseşte, încredinţându-se Lui; în Vechiul Testament, toţi pruncii întâi născuţi, de parte bărbătească, erau aduşi la templu şi afierosiţi, închinaţi Domnului. Fecioara Maria şi bătrânul Iosif, la 40 de zile după naşterea lui Iisus, au adus Pruncul la templu spre a-L încredinţa lui Dumnezeu, după Lege. Aici, Iisus este întâmpinat de dreptul Simeon, bătrânul preot al templului, căruia i s-a profeţit că nu va muri până nu va vedea pe Mesia. Acest obicei s-a păstrat şi în Biserica Ortodoxă; la noi, după ce este botezat şi uns cu Sfântul Mir, copilul este înfăşat şi apoi „încredinţat“ în braţele preotului — care simbolizează braţele Bisericii — după care preotul dă copilului Sfânta Împărtăşanie.