apostihstihoavnă
(gr. τὰ ἀπόστιχα apostiha, slv. stivohâna)
cântare la sfârşitul Vecerniei, precedată de ectenia cererilor (Să plinim rugăciunea noastră cea de seară, Domnului) şi urmată de Rugăciunea dreptului Simeon (Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne...). Această cântare constituită dintr-o serie de patru sau cinci stihuri, strofe sau tropare, se numeşte stihoavnă sau apostih fiindcă strofa a doua, a treia (şi a patra, când e cazul) sunt precedate de câte un stih, care poate fi un verset din psalmi sau, mai rar, din alte cărţi ale Vechiului Testament (ex. din pildele lui Solomon). Ca şi stihurile de la prochimen, stihurile de la Stihoavnă reprezintă resturi ale unor psalmi care se cântau odinioară în întregime în acel moment (de sfârşit) al Vecerniei. Începând din sec. V, printre versetele acestor psalmi s-au intercalat (ca şi în grupul psalmilor de la vohod Ps. 140 şi ceilalţi) noile strofe ale poeziei imnografice de inspiraţie creştină.
|