(σαρκοφάγος — sarcofagos)

— sicriu de lemn, bronz, piatră sau marmură, ridicat la suprafaţa solului sau în cavouri, în care erau depuse cadavrele sau cenuşa acestora după incinerare. Sarcofagele aşezate la suprafaţa solului erau adesea adăpostite de un mic acoperiş în formă de baldachin, sprijinit de mici coloane sau stâlpişori de piatră care se numeau „tegurium“ sau „ciborium“. Unele dintre aceste vechi sarcofage constituie monumente interesante ale sculpturii în piatră prin măiestria cu care sunt împodobite aşa cum se pot vedea la Roma, în cimitirul Vaticanului. Numeroase sarcofage sunt încadrate în monumente funerare ridicate peste ele (mausolee) în formă de construcţii circulare sau octogonale. Cunoscute atât în Orientul antic cât şi în lumea greco-romană, sarcofagele aveau aceeaşi formă de cutie (cista) rectangulară, bogat ornamentată cu pilaştri, coloane, reliefuri şi picturi. Ele s-au descoperit şi pe teritoriul ţării noastre, iar cel mai cunoscut e sarcofagul lui Ovidiu, descoperit la Tomis.