Invierea si Inaltarea Domnului incununarea a operei de RascumparareMoartea si invierea ! Iata pragurile care cutremura existenta fapturii omenesti. Si sunt cutremuratoare pentru ca ele regleaza aparitia "ex nihilo" a existentei noastre, sau, invers, indicatia unei intoarceri la nimic a existentei noastre trupesti.
Dar daca pentru crestin moartea apare cutremuratoare si totusi fireasca in masura in care e obligatorie, in schimb, moartea Celui "in care salasluieste trupeste toata Dumnezeirea" (Col. II, 9) nu mai este usor de acceptat. Ea poate fi inteleasa insa o data cu premisele oricarei credinte crestine : Dumnezeu a voit sa moara pe cruce Omul-Iisus, ca in El sa moara toata natura adamica a omenescului; tot ce a participat odata la pacat in Adam, a participat acum la omorarea pacatului pe Cuce, partas facandu-se si Invierii. Numai ca Mantuitorul a inviat in acelasi trup lasat cu trei zile inainte in mormant si regasit neschimbat, iar ceilalti vor invia in trupurile readunate de Dumnezeu, intr-o stare de nestricaciune, proprie vesniciei. »»»
