Prolog. Nimicnicia celor omeneşti. | |
1 | Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, regele lui Israel în Ierusalim. |
2 | Deşertăciunea deşertăciunilor a a zis Ecclesiastul , deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune. |
3 | Ce-i rămâne omului din toată osteneala lui cu care se trudeşte sub soare b? |
4 | O generaţie se duce, o generaţie vine şi pământul rămâne în veac. |
5 | Soarele răsare, soarele apune şi spre locul său zoreşte |
6 | şi de-acolo se ridică mergând spre miazăzi şi-apoi spre miazănoapte ocoleşte; de-a roata se roteşte vântul şi vânt se'ntoarce din rotirea sa. |
7 | Fluviile toate curg în mare şi marea nu se umple; fluvii se'ntorc de unde-au izvorât, ca de acolo să purceadă iarăşi. c |
8 | Cuvintele cu toatele-s trudite: nu va putea să le grăiască omul; ochiul nu se va'ndestula de ceea ce vede şi nici urechea de ceea ce aude. |
9 | Ceea ce este a mai fost, ceea ce s'a petrecut se va mai petrece şi nimic nu-i proaspăt sub soare. |
10 | De grăieşte cineva, zicând:Iată ceva nou!, iată că acel ceva a fost în alte vremuri, în cele ce-au fost înaintea noastră. |
11 | Ce-a fost întâi nu-i nici în amintire, nici de ce-a fost pe urmă nu-şi vor aduce-aminte urmaşii de la urmă. d |
12 | Eu, Ecclesiastul, am fost rege peste Israel în Ierusalim. e |
13 | Şi inima mi-am pus-o să caute şi cu'nţelepciune să cerceteze despre toate câte se petrec sub cer, că anevoioasă nevoinţă le-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, cu ea să se nevoiască. |
14 | Văzut-am toate lucrurile care se fac sub soare, şi, iată, toate sunt deşertăciune şi vânare de vânt f. |
15 | Ceea ce e strâmb nu poate fi îndreptat, ceea ce lipseşte nu se poate număra. |
16 | Grăit-am eu în inima mea, zicând: Iată, m'am umplut de slavă şi i-am întrecut în înţelepciune pe toţi cei de dinaintea mea în Ierusalim şi inima mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă. |
17 | Şi inima mi-am pus-o să cunoască înţelepciunea şi cunoaşterea, zicerile g şi ştiinţa de a pricepe h, şi iată că şi aceasta-i tot vânare de vânt. |
18 | Fiindcă'n belşugul înţelepciunii e belşug de cunoaştere, iar sporul cunoaşterii e spor de durere. |