1Rg 20David e prigonit, Ionatan îl ajută. |
1 | David a fugit din Naiotul Ramei şi s'a dus în faţa lui Ionatan şi a zis: Ce-am făcut? şi care-i greşala mea? şi cu ce-am păcătuit eu faţă de tatăl tău, de-mi caută viaţa? |
2 | Iar Ionatan i-a zis: Departe de tine aceasta!; nu vei muri. Iată, tatăl meu nu va face nici un lucru, mare sau mic, pe care să nu mi-l spună şi mie; a de ce mi-ar ascunde tatăl meu lucrul acesta? Nu, nu-i aşa! |
3 | Şi răspunzându-i David lui Ionatan, a zis: Tatăl tău ştie negreşit că eu am aflat bunăvoinţă în ochii tăi şi de aceea a zis: Pe asta să n'o ştie Ionatan, ca nu cumva să spună nu; dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău că, aşa cum am spus, între mine şi moarte nu mai e decât un pas. |
4 | Atunci Ionatan i-a zis lui David: Ce anume îţi doreşte sufletul? şi ce voi putea face eu pentru tine? |
5 | Şi a zis David către Ionatan: Iată, mâine este lună nouă b, iar eu sub nici un cuvânt nu voi şedea cu regele la masă; tu lasă-mă să plec, iar eu mă voi ascunde în câmp până seara. |
6 | Şi dacă tatăl tău va întreba şi mă va căuta, tu să-i spui: Încă devreme, David mi-a cerut îngăduinţa de a merge la Betleem, cetatea sa, căci acolo se aduce jertfa anuală pentru tot neamul său. |
7 | Şi dacă el va zice: Bine!, atunci pace îi va fi servului tău; dar dacă-ţi va răspunde aspru, atunci să ştii că răul din el şi-a făcut plinul. |
8 | Tu însă fă milă cu robul tău; că tu l-ai adus pe robul tău să încheie cu tine un legământ al Domnului; şi dacă este'n robul tău vreo nedreptate, atunci ucide-mă tu; de ce dar să mă duci aşa la tatăl tău? |
9 | Şi a zis Ionatan: Departe de tine aceasta!; că dacă eu voi şti negreşit că răul din tatăl meu şi-a făcut plinul spre a veni asupră-ţi chiar dacă nu şi împotriva cetăţilor tale , atunci îţi voi spune. |
10 | Şi a zis David către Ionatan: Cine-mi va spune mie dacă tatăl tău îţi va răspunde aspru? |
11 | Iar Ionatan a zis către David: Du-te şi aşteaptă în câmp. Şi s'au dus amândoi în câmp. |
12 | Acolo a zis Ionatan către David: Domnul Dumnezeul lui Israel ştie că, după cum va fi împrejurarea, eu am să-l întreb de trei ori pe tatăl meu; şi de va fi de bine pentru David, eu nu voi trimite la tine în câmp. |
13 | Aşa să-i facă Dumnezeu lui Ionatan, şi încă pe deasupra, că aşa îţi voi da de veste dacă va fi ceva de rău; îţi voi aduce la cunoştinţă şi te voi lăsa să pleci; iar tu vei pleca în pace, iar Domnul să fie cu tine aşa cum a fost cu tatăl meu. |
14 | Şi dacă eu voi mai trăi, tu să faci milă cu mine; iar dacă, într'adevăr, voi muri, c |
15 | tu nicicând să nu-ţi iei înapoi mila de la casa mea, chiar şi atunci când Domnul îi va nimici pe vrăjmaşii lui David, unul câte unul, de pe faţa pământului; |
16 | fie numele lui Ionatan în casa lui David şi caute-i Domnul pe vrăjmaşii lui David! |
17 | Şi Ionatan i s'a mai jurat încă o dată lui David, de vreme ce el iubea sufletul celui ce-l iubea. |
18 | Şi a zis Ionatan: Mâine este lună nouă, iar el va întreba de tine când va vedea că scaunul tău e gol. |
19 | Tu vei sta acolo trei zile, pândeşte un prilej şi vino la locul unde te poţi ascunde într'o zi de lucru; şi vei şedea acolo, lângă semn. d |
20 | Eu, trăgând la ţintă, voi repezi trei săgeţi. |
21 | Şi, iată, eu voi trimite un băiat, zicând: Du-te şi caută-mi săgeata! Dacă eu îi voi spune răspicat băiatului: Săgeata-i dincoace de tine (adică dincoace de tine), ia-o!, adică vino, căci totul îţi e spre bine şi nicicum spre rău viu este Domnul! |
22 | Dar dacă eu îi voi spune băiatului: Săgeata-i dincolo de tine, adică mai încolo, atunci du-te, căci Domnul ţi-a dat drumul. |
23 | Cât despre cuvântul pe care noi doi l-am vorbit, iată că Domnul e martor între mine şi tine până'n veac. |
24 | David se ascunde'n câmp, luna [nouă] vine, vine şi regele la masă să mănânce. |
25 | Şi s'a aşezat, ca de obicei, pe scaunul său chiar pe scaunul său de la perete , Ionatan i s'a aşezat în faţă, Abner a stat lângă Saul, iar scaunul lui David s'a văzut că era gol. |
26 | Şi'n ziua aceea Saul n'a zis nimic, gândindu-se: Pesemne că nu-i curat, fiindcă nu s'a curăţit pe sine. e |
27 | Şi a fost că a doua zi în cea de a doua zi a lunii s'a văzut că locul lui David era tot gol. Atunci Saul a zis către Ionatan, fiul său: De ce n'a venit fiul lui Iesei la masă nici ieri şi nici astăzi? |
28 | Ionatan i-a răspuns lui Saul, zicând: David mi-a cerut mie voie să se ducă până la Betleem, cetatea sa; |
29 | mi-a zis: Lasă-mă să mă duc, căci avem o jertfă de familie în cetate şi am primit poruncă de la fraţii mei; şi acum, dacă am aflat bunăvoinţă în ochii tăi, mă voi duce şi mă voi vedea cu fraţii mei!... De aceea n'a venit la masa regelui. |
30 | Atunci Saul s'a aprins cu mare mânie asupra lui Ionatan şi i-a zis: Tu, fecior de fată teleleică f!, nu ştiu eu că te-ai făcut fârtate cu fiul lui Iesei, spre ruşinea ta şi spre ruşinea goliciunii mamei tale? |
31 | Că atâta vreme cât fiul lui Iesei va trăi pe pământ, regatul tău nu se va întemeia! g Şi atunci, trimite chiar acum şi prinde-l pe tânărul acela, căci de-acum e fiul morţii! |
32 | Dar Ionatan i-a răspuns lui Saul, tatăl său, zicând: De ce să moară? ce-a făcut? |
33 | Iar Saul şi-a ridicat suliţa asupra lui Ionatan, ca să-l omoare; atunci Ionatan a ştiut că răul din tatăl său şi-a făcut plinul, ca să-l ucidă pe David. |
34 | Şi Ionatan, aprins de mânie, a sărit de la masă; şi'n ziua aceea a doua a lunii n'a mâncat pâine, întristat fiind din pricina lui David, că se hotărâse tatăl său să-l omoare. |
35 | Şi dacă s'a făcut dimineaţă, a ieşit Ionatan la câmp aşa cum prin jurământ îi făgăduise lui David , având cu el un băiat. |
36 | Şi i-a zis băiatului: Aleargă şi găseşte-mi săgeţile pe care le arunc! Băiatul a alergat, iar acesta a aruncat o săgeată, trimiţând-o dincolo de el. |
37 | Şi s'a dus băiatul până la locul unde Ionatan aruncase săgeata. Iar Ionatan a strigat după băiat, zicând: Săgeata e mai încolo, dincolo de tine! |
38 | Şi a strigat Ionatan după băiat, zicând: Aleargă cât poţi şi nu te opri! Şi servul lui Ionatan a adunat săgeţile şi le-a adus la stăpânul său. |
39 | Băiatul însă nu ştia nimic; doar Ionatan şi David ştiau lucrul acesta. |
40 | Ionatan i-a dat băiatului armele sale şi i-a zis: Du-te, intră în cetate! |
41 | Şi după ce s'a dus băiatul, David s'a ridicat de la semn şi a căzut cu faţa la pământ şi i s'a închinat de trei ori şi s'au sărutat unul cu altul şi au plâns amândoi unul pentru altul, să le ţină vreme multă. |
42 | Şi a zis Ionatan: Mergi în pace!; şi precum amândoi ne-am jurat în numele Domnului, zicând: Domnul să fie martor între mine şi tine, între urmaşii mei şi urmaşii tăi până'n veac! |