şi cine cunoaşte deznodământul a cuvântului? Înţelepciunea omului îi va lumina faţa b, dar omul cu faţa neruşinată va avea parte de ură. |
Cearta şi vrajba. | |
1 | Mai bun e un dumicat cu plăcere şi'n pace decât o casă doldora de bunătăţi şi jertfe nedrepte, cu vrajbă. |
2 | Servul grijuliu îşi stăpâneşte stăpânii nemintoşi şi el le împarte fraţilor părţile. |
3 | Aşa cum aurul şi argintul se lămuresc în cuptor, tot astfel inimile cele alese, lângă Domnul. |
4 | Omul rău ascultă de limba nelegiuiţilor, dar omul drept nu ia aminte la buzele mincinoase. |
5 | Cel ce râde de sărac Îl întărâtă pe Cel ce l-a făcut, iar cel ce se bucură de căderea altuia nu va rămâne nepedepsit; dar cel ce simte milă, milă va afla. |
6 | Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, iar părinţii lor sunt lauda copiilor. Cel credincios are'ntreaga lume plină de bănet, dar necredinciosul, nici un bănuţ. |
7 | Cel fără minte nu-şi apropie buzele drepte, dar nici cel drept buzele mincinoase. |
8 | Învăţătura e bună răsplată celor ce se ţin de ea: oriîncotro se întoarce, ea e pe drumul cel bun. |
9 | Cel ce ascunde strâmbătatea umblă după prietenie, dar cel ce-i urăşte ascunzişul desparte prieteni şi casnici. |
10 | Ameninţarea sfărâmă inima înţeleptului, dar nemintosul, chiar când e bătut, nu simte. |
11 | Omul rău scorneşte certuri, dar Domnul va trimite împotrivă-i înger ne'ndurător a |
12 | Purtarea de grijă îi revine omului grijuliu, dar nemintosul cugetă lucruri rele. |
13 | Din casa celui ce plăteşte cu rău pentru bine răul nu se va muta. |
14 | O lege dreaptă le dă cuvintelor putere, dar cearta şi vrajba aduc după ele sărăcia. |
15 | Cel ce hotărăşte că ce-i drept e strâmb şi că ce-i strâmb e drept, acela spurcat este şi urâciune în faţa lui Dumnezeu. |
16 | De ce are nebunul de toate? că doar nu poate nemintosul să cumpere înţelepciune! |
17 | Cel ce-şi înalţă casa, caută s'o dărâme, iar cel leneş la învăţătură va cădea în necazuri. |
18 | Pentru orice vreme să ai un prieten, iar fraţii să-ţi fie de folos la nevoie, că pentru aceasta sunt făcuţi. |
19 | Omul fără minte bate din palme şi se veseleşte sieşi, aşa cum chezaşul se pune zălog pentru prietenul său. |
20 | Cel ce iubeşte păcatul se bucură de gâlceavă, iar cel cu inima împietrită nu se adună cu cei buni. |
21 | Omul cu limbă schimbătoare va cădea în necazuri, iar inima nebunului durere îi este celui ce o are. |
22 | Un tată nu se bucură de fiul lipsit de'nvăţătură, dar fiul înţelept îşi veseleşte mama. |
23 | O inimă veselă face viaţa sănătoasă, dar omului mâhnit i se usucă oasele. |
24 | Căile celui ce primeşte mită b nu sporesc, iar necredinciosul se abate de la căile dreptăţii. |
25 | Faţa omului înţelept o citeşti uşor, dar ochii nebunului sunt pe la marginile pământului. |
26 | Fiul fără minte îi este mânie tatălui său şi întristare celei ce l-a născut. |
27 | Nu e bine să-l păgubeşti pe omul drept şi nu-i cuviincios să unelteşti împotriva celor ce stăpânesc cu dreptate. |
28 | Cel ce împiedică rostirea unei vorbe grele e un om cu minte, iar omul care rabdă mult e un înţelept. |
29 | Când nemintosul întreabă înţelepciunea, înţelepciune i se socoteşte, iar cel ce face pe mutul, înţelept va fi. |