şi, totuşi, laolaltă dormi-vor în ţărână, învăluiţi în viermii putreziciunii lor. |
Răspunsul lui Iov (continuare). | |
1 | Purtându-mă cu duhul, mă scad, mă pierd, mă sting a; mă rog de îngropare, la groapă nu ajung. |
2 | Trudit pân'la durere, mă rog; şi ce-i cu asta? |
3 | Averile-adunate mi le-au furat străinii... Acesta cine este? să-l leg cu mâna mea!... |
4 | Că inima dintr'înşii de minte le-ai ascuns-o b, de-aceea niciodată nu-i faci biruitori. |
5 | Că unei părţi anume i se vestesc doar rele şi ochii mei dincoace se scurg pentru copii. c |
6 | Făcutu-m'ai poveste de băsmuit la neamuri, de râsul lor ajuns-am. |
7 | De-atâta supărare am negură pe ochi, de parcă toată lumea'mprejur mă împresoară. |
8 | De-această întâmplare cei drepţi se minunează, cel drept îl are'n ţintă pe cel nelegiuit; |
9 | dar credinciosul, dreptul, să-şi ţină calea sa şi cel cu mâini curate să capete'ndrăznire. |
10 | Nu însă voi; hai, prindeţi curaj, veniţi cu toţii, că şi-aşa n'o să aflu în voi vreun adevăr. |
11 | În zbor zilele mele-au trecut şi s'au tot dus şi inima din mine s'a rupt la'ncheieturi d. |
12 | Că pentru mine noaptea mi-a fost în loc de zi, lumina mi-i subţire alături de'ntuneric. |
13 | De-o fi să mai îngădui, din casa mea fac iad, în negură întins-am biet aşternutul meu. |
14 | Şi moartea am chemat-o, ca ea să-mi fie tată, iar mamă'n veac să-mi fie, şi soră, putrezirea. |
15 | Atunci, spunèţi-mi, unde mai am eu vreo nădejde? sau bunurile mele când pot să le mai văd? |
16 | S'or pogorî deci ele cu mine până'n iad, sau otova, de-a valma, ne vom culca'n ţărână?! |