Şi-acum j, de ce ai cunoscut nenorociri? nu ţie îţi era un rege? sau sfatul tău pierit-a că te-au cuprins dureri ca ale femeii care naşte? |
1 | În vremea aceea zice Domnul: Scoate-voi din mormintele lor oasele regilor lui Iuda şi oasele principilor lui şi oasele preoţilor şi oasele profeţilor şi oasele locuitorilor Ierusalimului. |
2 | Şi le voi zbici la soare, la lună şi la toate stelele şi la toată «oastea cerului», la toate pe care ei le-au iubit şi cărora au slujit şi după care au mers şi la care s'au închinat a; nu vor fi plânşi şi nici îngropaţi, ci pildă vor fi pe faţa'ntregului pământ, |
3 | că'n locul vieţii au ales moartea , chiar tuturor care-au mai rămas din neamul acela, în fiece loc în care Eu îi voi alunga. |
4 | Că acestea zice Domnul: Oare cel ce cade nu se ridică? oare cel ce se abate nu se întoarce? |
5 | De ce oare s'a abătut acest popor al Meu în răzvrătire neruşinată şi'n propria lor voie s'au înstăpânit şi n'au vrut să se întoarcă? |
6 | Luaţi aminte, dar, şi auziţi: Oare nu aşa vor grăi: Nu-i nici unul care să se pocăiască de răutatea lui prin a zice: «Ce-am făcut?» Alergătorul iese sleit din alergare ca un cal ostenit în chiar rânchezatul lui. |
7 | Barza'n cerul ei îşi cunoaşte anotimpul, tot astfel turtureaua şi rândunica; păsăruicile vin când trebuie să vină, doar acest popor al Meu nu cunoaşte judecăţile Domnului. |
8 | Cum oare veţi spune: «Noi suntem înţelepţi şi cu noi e legea Domnului»?... Zadarnic foloseşte scriitorul condeiul mincinos. |
9 | Înţelepţii s'au dat de ruşine, s'au descumpănit şi s'au prins, fiindcă au lepădat cuvântul Domnului. Ce înţelepciune este'ntru ei? |
10 | De aceea: Femeile lor le voi da altora şi ţarinile lor, altor moştenitori, fiindcă toţi de la cel mai mic pân' la cel mai mare toţi sunt iubitori de arginţi şi toţi de la profet pân' la preot , toţi spun minciuni. b |
11 | Ei s'au făcut că vindecă frântura poporului Meu, zicând: «Pace, pace!»; dar pace nu era. |
12 | S'au ruşinat fiindcă s'au poticnit, dar nu s'au ruşinat ca aceia care'ntr'adevăr se ruşinează; de aceea căderea lor, atunci când cad, e'ntreagă, iar la vremea cercetării vor pieri, zice Domnul. |
13 | Roadele lor şi le vor aduna, zice Domnul: Struguri în vii nu sunt, şi nici smochine în smochini, iar frunzele-au căzut de tot. |
14 | De ce mai stăm degeaba? Adunaţi-vă, să intrăm în cetăţile cele tari şi să pierim acolo, căci Dumnezeu ne-a lepădat şi cu apă de fiere ne-a adăpat, fiindcă'n faţa Lui am păcătuit. |
15 | Pentru pace ne-am adunat: nici un spor!; vremea vindecării: nimic decât spaimă! |
16 | Auzi-vom nechezul cailor sprinteni [veniţi] de la Dan; la nechezul cailor călărimii lui a tremurat pământul; el va veni şi va mânca pământul şi tot ce e pe el, cetatea şi pe cei ce locuiesc într'însa. |
17 | Că, iată, Eu trimit la voi şerpi ucigaşi împotriva cărora descântec nu este şi vă vor muşca de moarte |
18 | cu durerea inimii voastre nenorocite. |
19 | Iată, sună strigarea fiicei poporului Meu dintr'o ţară de foarte departe: «Nu-i oare Domnul în Sion? nu-i nici un rege-acolo?». fiindcă M'au supărat cu idolii lor, cu deşertăciunile-acestea venite din străini . |
20 | Vara s'a dus, secerişul e gata, noi nu ne-am mântuit. |
21 | De prăbuşirea fiicei poporului meu m'am întristat; întru uimirea mea dureri m'au cuprins, ca ale femeii ce naşte. |
22 | Nu-i oare nici un balsam în Galaad? nu-i nici un doctor pe-acolo? De ce nu-i nici o vindecare pentru fiica poporului meu?... |
23 | Cine-i va da capului meu apă şi izvoare de lacrimi ochilor mei, pentru ca ziua şi noaptea să-l plâng pe acest popor al meu, pe cei ucişi ai fiicei poporului meu? |