O faţă veselă e urma inimii bune, iar izvodirea proverbelor e cugetare trudnică. |
Cugetări felurite. A te bucura de viaţă. Taina lucrurilor. | |
1 | Cine-l cunoaşte pe înţelept? şi cine cunoaşte deznodământul a cuvântului? Înţelepciunea omului îi va lumina faţa b, dar omul cu faţa neruşinată va avea parte de ură. |
2 | Păzeşte porunca regelui şi nu te grăbi să calci jurământul lui Dumnezeu c; |
3 | nu te îndepărta de la faţa lui, în lucrul cel rău să nu stai, că el face tot ce vrea; |
4 | spusa regelui este ea însăşi putere şi cine-i va zice lui: Ce faci?... |
5 | Cel ce păzeşte porunca nu va cunoaşte vorbă rea, iar inima înţeleptului cunoaşte vremea judecăţii; |
6 | căci pentru tot lucrul există vreme şi judecată, căci ştiinţa omului e mult deasupra lui d; |
7 | că nu-i nimeni să ştie ceea ce va fi; în ce chip anume fi-va, cine-i va spune? |
8 | Nu este om care să stăpânească duhul cu puterea de a opri duhul; nu există putere în ziua morţii şi nu există solie în vremea luptei, iar fărădelegea nu-l va mântui pe cel ce o are. |
9 | Aşa că pe toate acestea le-am văzut şi inima mi-am dat-o oricărui lucru ce s'a săvârşit sub soare la vremea când omul are asupra omului puterea de a-i face rău. |
10 | Şi i-am văzut atunci pe cei nelegiuiţi cum erau căraţi la groapă; ei erau duşi din chiar locul cel sfânt şi lăudaţi e în cetate pentru ceea ce făcuseră; aceasta-i, şi ea, deşertăciune. |
11 | Căci de'ndată ce nu există ceartă asupra celor ce se grăbesc să facă răul, atunci inima oamenilor f se umple de pofta de a face rău. |
12 | Cel ce a păcătuit a săvârşit răul încă de atunci şi cu mult înainte de aceea; fiindcă şi eu ştiu că bine le va fi celor ce se tem de Dumnezeu aşa cum se tem când Îi stau în faţă; |
13 | dar bine nu-i va fi celui nelegiuit, iar cel ce nu se teme de faţa lui Dumnezeu nu va petrece multe zile la umbră g. |
14 | Există o deşertăciune care se face pe pământ, căci există drepţi peste care vin relele ca şi cum ar fi făcut faptele nedrepţilor şi există nedrepţi peste care vin cele bune ca şi cum ar fi făcut faptele drepţilor; zis-am că şi aceasta-i tot deşertăciune. |
15 | Şi am lăudat veselia, că omului nu-i e dat sub soare un alt bine decât să mănânce şi să bea şi să se veselească; cu asta se alege el din osteneala sa cea din toate zilele vieţii lui, pe care Dumnezeu i le-a dat sub soare. |
16 | Apoi mi-am pus la inimă să cunosc înţelepciunea şi să văd truda care se face sub soare că nici ziua şi nici noaptea ochii [omului] nu văd somnul |
17 | şi din toate lucrurile făcute de Dumnezeu am văzut că omul nu poate să descopere lucrarea ce se face sub soare. Oricât se va osteni omul să caute, nu va găsi, şi oricât ar zice înţeleptul că ştie, tot nu va putea să afle. |