Îndrăgeşte-ţi prietenul şi fii-i credincios, dar dacă-i dezvălui tainele, nu alerga după el; |
Despre înfrânare, limbuţie şi dojană. Adevărata şi falsa înţelepciune. | |
1 | Lucrătorul beţiv nu se va îmbogăţi; cel ce dispreţuieşte puţinul, puţin câte puţin sărăceşte. a |
2 | Vinul şi femeile îi strică pe bărbaţii înţelepţi; cel ce se lipeşte de desfrânate e şi mai de temut; |
3 | moliile şi viermii îl vor moşteni şi omul netemător îşi va pierde viaţa. |
4 | Cel ce se încrede cu uşurinţă e un om slab de înger b, iar cel ce păcătuieşte, sufletului său îi face rău. |
5 | Cel ce se desfată cu răul va fi osândit, |
6 | cel ce urăşte vorbăria lunecă pe lângă rău. |
7 | Niciodată nu-i repeta altuia ce ţi s'a spus ţie, că nu vei pierde nimic; |
8 | prieten sau duşman, nu spune nimănui şi, cât să nu-ţi faci rău, nu da pe faţă; |
9 | te va asculta, se va păzi de tine şi, la o anume vreme, te va urî. |
10 | Ai auzit o vorbă?: să moară cu tine!; fii liniştit: nu te va face să crăpi! |
11 | Pentru o singură vorbă, nebunul e prins de chinuri, aşa precum femeia care naşte prunc. c |
12 | Săgeată înfiptă în coapsă, aşa e o vorbă în pântecele nebunului. |
13 | Lămureşte-te cu prietenul tău: poate că n'a făcut nimic, dar, dacă a făcut ceva, nu va mai face. |
14 | Lămureşte-te cu aproapele tău: poate că n'a spus nimic şi, dacă totuşi a spus ceva, nu va începe din nou. |
15 | Lămureşte-te cu prietenul tău: vorba de rău nu-i rară, d dar nu da crezare la tot ce se spune. |
16 | E câte unul care-o scrânteşte, dar nu cu dinadinsul: cine n'a greşit vreodată cu vorba? |
17 | Lămureşte-te cu aproapele tău înainte de a ameninţa şi fă-i loc legii Celui-Preaînalt. |
18 | Frica de Domnul e începutul omeniei Lui, e iar înţelepciunea Îi câştigă iubirea. |
19 | Cunoaşterea poruncilor Domnului e rânduiala vieţii; cei ce fac după voia Lui culeg pomul nemuririi. |
20 | Toată înţelepciunea e frica de Domnul şi'n toată înţelepciunea e plinirea legii. |
21 | Servul care-i spune stăpânului: Nu fac ce mi-ai spus!, chiar dacă pe urmă o face, îl supără pe cel care-l hrăneşte. f |
22 | Ştiinţa răului g, nu aceasta e înţelepciunea; înţelepciunea nu se află în sfatul păcătoşilor. |
23 | Există un soi de iscusinţă care e urâciune; cel lipsit de înţelepciune e un nerod. |
24 | Mai bun e unul cu minte puţină dar cu frică [de Domnul] decât unul doldora de pricepere, dar care calcă legea. |
25 | Există o iscusinţă subţire, dar totodată nedreaptă, şi unul care foloseşte viclenia spre a-şi dobândi dreptatea. |
26 | E câte unul care merge încovoiat de întristare, dar cu lăuntrul plin de vicleşug: |
27 | îşi ascunde faţa, se face că n'aude şi, nebăgat în seamă, ţi se aruncă'n spate. |
28 | E câte unul prea slab spre a păcătui, dar când îi vine bine, face rău. |
29 | Pe om îl cunoşti după cum arată; pe înţelept îl cunoşti de cum dai cu ochii de el; |
30 | haina omului, dinţii când râde şi călcătura omului arată ce e el. |