Dacă ai o rană, ea poate fi legată; dacă cineva te-a înjurat, poate veni o împăcare; dar pentru cel ce a dezvăluit o taină nu mai e nici o nădejde. |
Leneşii. Copiii răi. Faţă'n faţă cu prostul. Omul hotărât. Prietenia. | |
1 | Leneşul seamănă cu o piatră îmbălată: toţi vor şuiera spre el cu silă. |
2 | Leneşul seamănă cu o grămadă de bălegar: cine-l atinge, îşi scutură mâna. |
3 | Un fiu prost crescut e ruşinea tatălui care i-a dat naştere; iar când aşa este o fiică, ea s'a născut spre paguba lui. |
4 | Fiica înţeleaptă îşi va găsi un soţ, dar cea neruşinată e tristeţea celui ce i-a dat naştere. |
5 | Obraznica îi face de ruşine şi pe tatăl, şi pe soţul ei şi amândoi o dispreţuiesc. |
6 | Dojana nelalocul ei e ca o muzică în zi de jale. |
7 | Copiii care trăiesc cinstit şi au ce mânca fac uitată obârşia sărmană a părinţilor lor. |
8 | Copiii dispreţuitori, rău crescuţi, pătează obârşia neamului lor bun. a |
9 | A învăţa un prost e ca şi cum ai lipi cioburi, ca şi cum ai trezi pe cineva zăpăcit de somn. |
10 | Cine stă de vorbă cu un prost vorbeşte unui adormit; la sfârşit, va zice: Despre ce e vorba? |
11 | Plângi un mort, că şi-a pierdut lumina; plângi un prost, că şi-a pierdut mintea; plângi cu dulceaţă un mort, că şi-a aflat odihna; dar prostului îi e mai bună moartea decât viaţa. |
12 | Pentru un mort, plângerea durează şapte zile; dar pentru un prost şi un nelegiuit, toată viaţa lor. |
13 | Cu cel nebun nu te'ntinde la vorbă şi nu te îndrepta spre cel nemintos; fereşte-te de el, ca să nu ai necaz, să fii scutit de nesimţirea lui; îndepărtează-te de el: vei afla odihnă şi tâmpeniile lui nu te vor face să caşti. |
14 | Ce e mai greu decât plumbul? şi care-i este numele?: Nebunul. |
15 | E mai lesne să duci în spate nisip, sare şi fier decât pe unul cu scrânteală la cap. |
16 | O încheietură de lemn legată'n zidărie nu se va dezgărdina la un cutremur; o inimă hotărâtă printr'un sfat chibzuit nicicând nu se va teme. |
17 | Inima rezemată pe gândul înţelept e ca o floare'n tencuială b pe un perete neted. |
18 | Gardul înfipt pe vârful dealului nu rămâne'n picioare când bate furtuna; inima înspăimântată în cugetul prostului nu rămâne'n picioare atunci când vine frica. |
19 | Cel ce înţeapă ochiul îl face să lăcrimeze, iar cel ce înţeapă inima îi dă la iveală simţirile. |
20 | Cel ce dă cu piatra în păsări, le ia la goană, iar cel ce ocărăşte un prieten strică prietenia. |
21 | Dacă scoţi sabia împotriva unui prieten nu deznădăjdui: el poate să-şi revină; |
22 | dacă ţi-ai deschis gura împotriva unui prieten nu deznădăjdui: poţi aştepta o împăcare; acestea, în afară de insultă, dispreţ, trădarea unei taine, lovitura prin spate, că din pricina lor prietenul ţi se va duce. |
23 | Câştigă-ţi încrederea prietenului atunci când e sărac, pentru ca, atunci când va fi bogat, să te bucuri cu el de bunurile lui; la vreme de necaz rămâi cu el, pentru ca, dacă el moşteneşte, să moşteneşti şi tu cu el. |
24 | Aşa cum aburul cuptorului şi fumul se ivesc înaintea focului, tot astfel, înaintea sângelui, înjurăturile. |
25 | Nu-mi e ruşine să apăr un prieten şi de el nu mă voi ascunde; |
26 | şi dacă din pricina lui mi se'ntâmplă vreun rău, oricine va auzi, se va feri de el. |
27 | O, cine va pune pază gurii mele şi pe buzele mele pecete de'nţelepciune, aşa ca eu să nu cad din pricina lor şi ca limba mea să nu-mi fie spre pierzare? |