Vestirea mântuirii. Împotriva leului din Asur. | |
1 | Iată pe munţi picioarele celui ce binevesteşte, ale celui ce vesteşte pacea! O, Iudo, serbează-ţi serbările, plineşte-ţi făgăduinţele, că nu vor mai trece prin tine să te îmbătrânească; s'au sfârşit, au pierit a! |
2 | Cel ce'ndeobşte scoate din necaz ţi s'a urcat, suflând, în faţă b. Veghează-ţi calea, întăreşte-ţi mijlocul, îmbărbătează-te'n putere! |
3 | (Căci Domnul a'ntors mândria lui Iacob, ca şi mândria lui Israel; că aceia-i scuturaseră, pe ei şi viţele lor) c. |
4 | Stricatu-le-am armele puterii'ntre neamuri: bărbaţii puternici hohotind în flăcări, frânele carelor lor atunci când se gătesc şi călăreţii fremătând pe drumuri. |
5 | Şi carele de luptă se vor învălmăşi şi ele între ele se vor ciocni pe uliţi; înfăţişarea lor: ca flăcările focului, ca fulgere ce-aleargă prin văzduh. |
6 | Mai-marii lor vor sta cu gându'n cumpeni şi ziua vor fugi şi'n fuga lor vor osteni; şi-atunci vor alerga la ziduri să-şi pregătească apărarea... |
7 | Dar porţile cetăţii s'au deschis şi casele regeşti s'au prăbuşit |
8 | |
9 | |
10 | Argintu-l jefuiau, şi aurul îl jefuiau, comoara ei nu-şi mai dădea de capăt; cu ea se'mpovărau mai abitir decât încărcătura din vasele ei toate, cele scumpe. |
11 | Scuturătură, îmbrânceală, vălmăşag şi frângere de inimă; genunchii se slăbesc, prin şoldurile toate trec dureri, iar faţa fiecăruia e ca un ciob de oală arsă h. |
12 | Unde-i culcuşul leilor? unde-i păşunea puilor de leu? şi unde oare s'a dus leul ca să se vâre-acolo puiul leului? nu-i nimeni să mi-l sperie?... |
13 | De-ajuns prădat-a leul pentru puii săi, şi pentru leii săi a sugrumat şi vizuina şi-a umplut-o cu vânat şi locul de sălaş cu jaf. |
14 | Iată că Eu îţi stau chiar împotrivă Domnul grăieşte, Atoateţiitorul şi gloata ţi-o voi arde'n fumegări şi leii tăi vor fi mâncaţi de sabie şi prada ta de pe pământ voi nimici-o; iar faptele pe care le-ai făcut vor fi pentru auzul nimănui. |