Pedepse şi speranţe. | |
1 | |
2 | Aşa cum i-am chemat, aşa din faţa Mea au şi plecat: baalilor le aduceau ei jertfe şi idolilor le ardeau tămâie. |
3 | Dar Eu lui Efraim i-am pus lănţug la glezne şi Eu de braţul Meu l-am sprijinit, dar ei n'au cunoscut că Eu îi vindecam. |
4 | Când oamenii alunecau în stricăciune Eu îi trăgeam cu râvnă în arcanul iubirii Mele; da, şi le voi fi ca omul ce-i dă palme [altui om], şi voi căta în ochii lui şi'n ochii lui Mă umplu de'nţeles b. |
5 | Efraim a locuit în Egipt, Asirianul i-a fost rege, că n'a voit să Mi se'ntoarcă. |
6 | Şi sabia'n cetăţi i s'a slăbit şi'n mâini i s'a oprit şi vor mânca ei [roada] din sfaturile lor. |
7 | Poporul Său atârnă de locuirea lui c, dar Domnul Se va mânia pe tot ce are El mai scump şi nu-l va înălţa. |
8 | Ce să Mă fac cu tine, Efraime? Să te mai apăr, Israele? Ce să-ţi fac? Ca pe Adma te voi face şi ca pe Ţeboim d; inima Mea s'a reîntors la sine, părerea Mea de rău s'a tulburat. |
9 | Nu, nu-ţi voi face pe potriva mâniei Mele celei iuţi; pe Efraim nu-l voi lăsa să piară, căci Eu sunt Dumnezeu, nu om, Eu, Sfântul din lăuntrul tău; de-aceea în cetate n'am să intru e. |
10 | |
11 | Ei vor zbura ca pasărea ce pleacă din Egipt, ca porumbelu'n fugă din Asiria, iar Eu din nou am să-i aşez h în casele lor zice Domnul. |