Răscoala lui Abesalom. Fuga lui David. David şi Huşai. | |
1 | Şi a fost că, după aceasta, Abesalom şi-a pregătit care şi călăreţi şi cincizeci de oameni care-i mergeau înainte. |
2 | Abesalom se scula dis-de-dimineaţă şi stătea pe marginea drumului de la poartă. Şi când venea cineva la rege să se judece pentru vreo pricină, Abesalom striga spre el, zicându-i: Din care cetate eşti tu? Iar omul îi răspundea: Robul tău este din cutare trib al lui Israel. |
3 | Iar Abesalom îi zicea: Iată, pricina ta este bună şi dreaptă, dar la rege tu nu ai pe nimeni care să te asculte. |
4 | Şi mai zicea Abesalom: O, dacă m'ar pune cineva pe mine judecător în ţara asta, atunci orice om care ar avea o neînţelegere sau o pricină ar veni la mine, iar eu i-aş face dreptate. |
5 | Şi dacă se apropia cineva să i se plece înainte, el îşi întindea mâna şi-l îmbrăţişa şi-l săruta. |
6 | Aşa făcea Abesalom cu fiecare israelit care venea la rege pentru judecată şi aşa a intrat Abesalom la inima Israeliţilor. |
7 | Şi a fost că după patruzeci de ani de domnie a lui David, a zis Abesalom către tatăl său: Mă duc la Hebron ca să plinesc o făgăduinţă pe care i-am făcut-o Domnului a. |
8 | Fiindcă eu, robul tău, la vremea când trăiam la Gheşur, în Siria, am făcut această făgăduinţă: Dacă într'adevăr Domnul mă va întoarce în Ierusalim, atunci Îl voi sluji pe Domnul. |
9 | Iar regele i-a zis: Mergi în pace! Iar el s'a ridicat şi s'a dus la Hebron. |
10 | Atunci Abesalom şi-a trimis oameni de încredere b la toate triburile lui Israel, zicând: Când veţi auzi sunet de corn, atunci să ziceţi: Abesalom a devenit rege în Hebron. |
11 | Cu Abesalom se aflau două sute de bărbaţi din Ierusalim, anume aleşi; dar ei, în simplitatea lor, mergeau şi nu ştiau nimic. |
12 | Şi'n timp ce aducea jertfele, Abesalom a trimis şi l-a chemat pe Ahitofel Ghilonitul, sfetnicul lui David, din cetatea lui, adică din Ghilo; şi s-a făcut o puternică punere la cale: de partea lui Abesalom curgea popor din ce în ce mai numeros. |
13 | Atunci a venit un vestitor la David, zicând: Inima oamenilor lui Israel s'a pornit spre Abesalom. |
14 | Iar David le-a zis tuturor slujitorilor ce se aflau cu el în Ierusalim: Sculaţi-vă, şi să fugim, căci nu vom scăpa de Abesalom! Grăbiţi-vă să plecăm, ca să nu se grăbească el şi să ne prindă şi să ne facă rău şi să lovească cetatea cu ascuţişul săbiei! |
15 | Iar slujitorii regelui au zis către rege: În tot ceea ce alege stăpânul nostru, iată, noi suntem servii tăi! |
16 | Atunci regele şi toată casa lui au ieşit, mergând pe jos. Dar regele a lăsat zece din ţiitoarele lui să ţină casa. |
17 | Şi au plecat regele şi toţi slujitorii săi, mergând pe jos, şi s'au oprit departe de casă. |
18 | Şi toţi slujitorii săi i s'au alăturat; şi toţi Cheretienii şi toţi Peletienii şi toţi Gateenii, ca la şase sute de oameni, care veniseră pe jos din Gat, mergeau înaintea regelui. |
19 | Iar regele a zis către Itai din Gat c: De ce mergi şi tu cu noi? Întoarce-te şi rămâi cu regele d, căci tu eşti străin, ca unul ce ai plecat din locul tău şi te-ai aşezat aici. |
20 | De vreme ce doar ieri ai venit, te voi face eu astăzi să mergi cu noi? e Eu merg unde merg, dar tu întoarce-te, şi cu tine întoarce-i şi pe fraţii tăi, iar Domnul va face cu tine milă şi adevăr. |
21 | Iar Itai i-a răspuns regelui, zicând: Viu este Domnul, şi viu e stăpânul meu, regele: Oriunde va fi stăpânul meu, regele, fie în moarte, fie în viaţă, acolo va fi şi robul tău! |
22 | Atunci regele a zis către Itai: Vino şi mergi cu mine! Aşa că Itai Gateeanul a mers cu regele, precum şi toţi slujitorii şi toată mulţimea care era cu el. |
23 | Şi toată ţara plângea cu glas mare. Şi tot poporul se îndrepta spre pârâul Cedrilor f. Şi a trecut regele pârâul Cedrilor; şi întregul popor, laolaltă cu regele, mergea pe calea ce duce în pustie. |
24 | Şi, iată, era acolo şi Ţadoc, şi toţi leviţii împreună cu el, care duceau din Betar chivotul legământului Domnului; şi au oprit acolo chivotul legământului lui Dumnezeu, iar Abiatar a stat în picioare până ce întregul popor a ieşit din cetate. |
25 | Iar regele a zis către Ţadoc: Întoarce chivotul lui Dumnezeu în cetate; dacă eu voi afla bunăvoinţă în ochii Domnului, Domnul mă va întoarce şi mi-l va arăta, pe el şi frumuseţea lui; |
26 | dar dacă-mi va zice: Nu te vreau!, iată, eu sunt aici, iar El va face cu mine aşa cum va crede de cuviinţă. |
27 | Şi a mai zis regele către preotul Ţadoc: Iată, întoarceţi-vă cu pace în cetate: tu şi Ahimaaţ, fiul tău, şi Ionatan, fiul lui Abiatar, amândoi fiii voştri. |
28 | Iată, eu voi rămâne în laturile pustiei până ce din partea voastră vor veni soli să-mi vestească. |
29 | Aşa că Ţadoc şi Abiatar au dus chivotul Domnului înapoi în Ierusalim, unde a şi rămas. |
30 | Iar David se urca pe suişul Muntelui Măslinilor; se urca plângând şi cu capul acoperit; şi mergea desculţ; şi tot poporul care se afla cu el, fiecare cu capul acoperit, mergea urcându-se şi plângând. |
31 | Şi i s'a spus lui David: Ahitofel este printre cei ce şi-au dat mâna cu Abesalom. Iar David a zis: Doamne, Dumnezeul meu, risipeşte sfatul lui Ahitofel! |
32 | Şi dacă David a ajuns în vârf, acolo I s'a închinat lui Dumnezeu. Şi, iată, în faţa lui a ieşit Huşai Archianul, prietenul său cel mai bun, avându-şi haina sfâşiată şi cenuşă pe cap. |
33 | Şi i-a zis David: Dacă vei merge cu mine, îmi vei fi povară; |
34 | dar de te vei întoarce în cetate şi-i vei zice lui Abesalom: Fraţii tăi au trecut; după mine a trecut regele; şi acum, o, rege, eu sunt robul tău: îngăduie-mi să trăiesc! Atunci şi până mai acum am fost servul tatălui tău; acum însă sunt robul tău!... Atunci vei risipi uneltirea lui Ahitofel. |
35 | Şi, iată, acolo sunt cu tine preoţii Ţadoc şi Abiatar; şi va fi că fiece cuvânt pe care-l vei auzi în casa regelui îl vei spune preoţilor Ţadoc şi Abiatar. |
36 | Şi, iată, acolo sunt cu ei şi cei doi fii ai lor: Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, şi Ionatan, fiul lui Abiatar; prin ei îmi veţi trimite fiece cuvânt pe care-l vei auzi. |
37 | Atunci Huşai, prietenul lui David, a intrat în cetate; tot atunci intra şi Abesalom în Ierusalim. |