Susana, învinuită pe nedrept de doi bătrâni desfrânaţi, e osândită la moarte, dar Daniel o scapă. | |
1 | În Babilon locuia un om care se numea Ioachim. |
2 | El şi-a luat femeie, al cărei nume era Susana, fiica lui Hilchia, foarte frumoasă şi cu frică de Dumnezeu |
3 | căci părinţii ei, drepţi fiind, îşi învăţaseră fiica după legea lui Moise. |
4 | Ioachim era foarte bogat şi avea o frumoasă grădină a, chiar alături de casă. La el se adunau Iudeii, căci el se bucura de cinstire mai mult decât toţi ceilalţi. |
5 | În anul acela au fost rânduiţi să fie judecători doi bătrâni din popor, de vreme ce Domnul zisese că a ieşit fărădelegea din Babilon, din bătrânii judecători care păreau că ocârmuiesc poporul. |
6 | Aceştia rămâneau la casa lui Ioachim, iar la ei veneau toţi cei care aveau vreo pricină de judecat. b |
7 | Când poporul pleca, la amiază, atunci ieşea şi Susana să se plimbe în grădina soţului ei. |
8 | Iar cei doi bătrâni o vedeau în fiecare zi ieşind şi plimbându-se; aşa li s'a aprins pofta după ea. |
9 | Gândul li s'a răzvrătit, iar ochii li s'au întors în aşa fel, încât să nu vadă cerul, şi nici să-şi amintească de judecăţile cele drepte. |
10 | Cu toate că amândoi erau răniţi de pofta pentru ea, nu şi-au spus unul altuia zbuciumul, |
11 | fiindu-le ruşine să-şi mărturisească pofta, că adică voiau să se împreuneze cu ea. |
12 | Şi zi după zi pândeau, cu sârguinţă, s'o vadă. |
13 | Şi au zis unul către altul: Să mergem acasă, că e vremea prânzului. |
14 | Şi au ieşit şi s'au despărţit unul de altul, dar fiecare s'a întors din drum, şi iată că amândoi s'au pomenit în acelaşi loc... Atunci s'au întrebat unul pe celălalt care e pricina, şi astfel şi-au dat pe faţă pofta. Apoi, amândoi în înţelegere, au pus la cale o vreme când ar putea s'o afle singură. |
15 | Şi a fost că'n timp ce ei pândeau o zi prielnică, ea a intrat, ca de obicei, însoţită de două fete; şi a dorit să se scalde în grădină, că era foarte cald. |
16 | Şi nimeni nu mai era acolo, în afară de cei doi bătrâni, care se ascunseseră şi o pândeau. |
17 | Iar ea le-a zis fetelor: Aduceţi-mi ulei şi săpun şi închideţi porţile grădinii, că vreau să mă îmbăiez. |
18 | Iar ele au făcut aşa cum li se spusese: au închis porţile grădinii şi, ieşind pe o uşă lăturalnică, spre a aduce ceea ce li se poruncise, nu i-au văzut pe cei doi bătrâni care şedeau ascunşi. |
19 | Şi dacă fetele au ieşit, cei doi bătrâni s'au ridicat şi au alergat asupra ei |
20 | şi au zis: Iată, porţile grădinii sunt închise, nimeni nu ne poate vedea, iar noi suntem aprinşi de dragoste pentru tine; aşadar, binevoieşte şi culcă-te cu noi; |
21 | iar dacă nu, vom aduce mărturie împotriva ta, cum că aici, cu tine, era un tânăr şi că de aceea le-ai trimis pe fete să plece de lângă tine. |
22 | Atunci Susana a suspinat şi a zis: Strâmtorată sunt din toate părţile; că de voi face acest lucru, asta înseamnă moarte; iar dacă nu-l voi face, nu voi putea să scap din mâinile voastre; |
23 | dar mai bine-mi este să nu fac şi să cad în mâinile voastre decât să păcătuiesc în faţa Domnului. |
24 | Şi a strigat Susana cu glas mare; dar şi cei doi bătrâni au strigat împotriva ei; |
25 | iar unul din ei a alergat şi a deschis porţile grădinii. |
26 | Când cei din casă au auzit strigătul din grădină, au alergat înlăuntru pe uşa lăturalnică, să vadă ce i s'a întâmplat. |
27 | Iar după ce bătrânii au spus ce aveau de spus, tare s'au ruşinat slugile, căci niciodată nu se vorbise aşa ceva despre Susana. |
28 | Şi a fost că a doua zi, când poporul era adunat la Ioachim, bărbatul ei, au venit şi cei doi bătrâni, plini de gânduri nelegiuite împotriva Susanei, anume s'o dea morţii. |
29 | Şi au zis în faţa poporului: Trimiteţi după Susana, fiica lui Hilchia, femeia lui Ioachim! Şi au trimis. |
30 | Iar ea a venit, împreună cu tatăl şi cu mama ei, cu copiii şi cu toate rudele. |
31 | Susana era o femeie de mare gingăşie, şi tare mândră la vedere. |
32 | Iar acei bătrâni neruşinaţi i-au poruncit să se descopere că era acoperită c, ca să se sature de frumuseţea ei; |
33 | iar cei ce erau lângă ea, precum şi toţi cei ce o ştiau, plângeau. |
34 | Atunci cei doi bătrâni s'au ridicat în mijlocul poporului şi şi-au pus mâinile pe capul ei. d |
35 | Iar ea, plângând, şi-a ridicat ochii spre cer, căci inima ei nădăjduia în Domnul. |
36 | Şi au zis bătrânii: În timp ce noi, doar noi doi, umblam prin grădină, ea a intrat cu două slujnice şi a închis poarta grădinii, după care slujnicelor le-a dat drumul. |
37 | Atunci a venit la ea un tânăr, care fusese ascuns, şi s'a culcat cu ea. |
38 | Noi, fiind în colţul grădinii şi văzând nelegiuirea, am dat fuga la ei. |
39 | Şi dacă i-am văzut împreunându-se, pe bărbat nu l-am putut ţine, că era mai tare decât noi şi a deschis poarta şi a fugit. |
40 | Pe ea însă am prins-o şi am întrebat-o cine era tânărul, dar ea n'a vrut să ne spună. Pe acestea le mărturisim. |
41 | Adunarea le-a dat lor crezare, ca unora ce erau bătrâni şi judecători ai poporului; şi au osândit-o la moarte. e |
42 | Atunci Susana a strigat cu glas mare şi a zis: Dumnezeule-Cel-Veşnic, Tu, Cel ce le ştii pe cele ascunse, Tu, Care cunoşti toate lucrurile mai înainte ca ele să fi fost făcute, |
43 | Tu ştii că au născocit mărturie mincinoasă împotriva mea; şi, iată, eu urmează să mor fără să fi făcut nimic din ceea ce oamenii aceştia au scornit împotriva mea.... |
44 | Iar Domnul i-a auzit glasul. |
45 | Şi'n timp ce o duceau la moarte f, Dumnezeu a trezit duhul cel sfânt g al unui tânăr cu numele de Daniel h; |
46 | iar acesta a strigat cu glas mare: Curat sunt eu de sângele acesta! i |
47 | Atunci întregul popor s'a întors cu faţa către el şi a zis: Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-ai spus? |
48 | Iar el, stând în mijlocul lor, a zis: Oare atât de nebuni sunteţi voi, fii ai lui Israel, să osândiţi pe această fiică a lui Israel fără nici o cercetare şi fără să fi cunoscut adevărul?... |
49 | Întoarceţi-vă la judecată, căci mărturie mincinoasă au adus împotriva ei! |
50 | Şi tot poporul s'a întors degrabă, iar bătrânii i-au zis: Vino, şezi între noi şi spune-ne; că ţie ţi-a dat Dumnezeu vrednicia unui bătrân. j |
51 | Atunci Daniel le-a grăit: Pe aceştia doi despărţiţi-i unul de celălalt, iar eu îi voi cerceta. |
52 | Şi după ce i-au despărţit, el a chemat pe unul din ei şi l-a întrebat: Tu, cel învechit în rele, acum te-au ajuns păcatele pe care le făceai înainte; |
53 | că făceai judecăţi strâmbe, învinuind pe cei nevinovaţi şi eliberând pe cei vinovaţi, împotriva a ceea ce a zis Domnul: «Pe cel nevinovat şi pe cel drept să nu-l ucizi»; |
54 | acum, dacă tu ai văzut-o, spune-mi: Sub care copac i-ai văzut pe ei împreună? k Iar el a zis: Sub mesteacăn. |
55 | Daniel a zis: Foarte bine; ai minţit împotriva capului tău; căci, chiar acum, îngerul lui Dumnezeu a primit porunca lui Dumnezeu să te spintece în două. |
56 | Şi, punându-l deoparte, a poruncit să fie adus celălalt, căruia i-a zis: Tu, sămânţă a lui Canaan, l nu a lui Iuda, frumuseţea te-a înşelat şi pofta ţi-a stricat inima; |
57 | aşa făceai cu fetele lui Israel, care, de frică, se împreunau cu voi; dar fiica lui Iuda nu v'a răbdat nelegiuirea. |
58 | Spune-mi acum: Sub care copac i-aţi prins? Iar el a zis: Sub arţar. |
59 | Şi i-a zis Daniel: Foarte bine; şi tu ai minţit împotriva capului tău; căci îngerul lui Dumnezeu aşteaptă cu sabia să te spintece în două, încât pe amândoi să vă nimicească. |
60 | Atunci toată adunarea a strigat cu glas mare şi L-a binecuvântat pe Dumnezeu, Care îi scapă pe cei ce nădăjduiesc în El. |
61 | Şi s'au ridicat împotriva celor doi bătrâni pe care Daniel îi dovedise, prin chiar cuvintele lor, că mărturisiseră strâmb; |
62 | şi, după legea lui Moise, le-au făcut aşa cum aceia, în răutatea lor, gândiseră să facă împotriva aproapelui: i-au ucis. Aşa a fost mântuit sângele nevinovat, în chiar ziua aceea. |
63 | Iar Hilchia şi soţia sa L-au lăudat pe Dumnezeu pentru Susana, fiica lor, împreună cu Ioachim, bărbatul ei, şi cu toate rudele ei, pentru aceea că în ea nu s'a aflat nimic necinstit. |
64 | Începând din ziua aceea, mare a devenit Daniel în ochii poporului. |