Estera intervine la rege. Aman la ospăţul reginei. | |
1 | Şi a fost că în ziua a treia, când ea a încetat să se roage, şi-a dezbrăcat hainele tristeţii şi s'a îmbrăcat cu cele de slavă. a Şi având înfăţişare strălucită şi chemându-L pe Dumnezeu-Cel-Atoatevăzător şi Mântuitor, a luat cu ea două slujnice: una de care se sprijinea ca într'o alintare femeiască, şi una care-i mergea în urmă ţinându-i trena. Înfloritoare era în desăvârşirea frumuseţii sale şi faţa ei era veselă ca şi cum ar fi fost plină de iubire, dar inima îi era apăsată de frică. Şi, după ce a trecut prin toate uşile, s'a oprit în faţa regelui; acesta şedea pe tronul regal, îmbrăcat în toate vestmintele slavei sale, în aur şi pietre scumpe, dar cu chipul posomorât. Şi dacă şi-a ridicat capul încărcat de strălucire, a privit cu cumplită mânie. Atunci regina a căzut şi s'a schimbat la faţă din pricina slăbiciunii care o cuprinsese şi şi-a aplecat capul pe slujnica ce-i mergea alături. Dar Dumnezeu a schimbat duhul regelui în blândeţe; cuprins de simţăminte puternice, s'a ridicat de pe tronul său şi a cuprins-o în braţele lui până ce ea şi-a venit în fire; şi a mângâiat-o cu vorbe bune şi i-a zis: Ce ai, Estera? Eu sunt fratele tău. b Linişteşte-te, tu nu vei muri, căci stăpânirea mea e şi a ta. Apropie-te! |
2 | Şi, ridicându-şi sceptrul de aur, i-a atins grumazul şi a îmbrăţişat-o şi i-a zis: Vorbeşte-mi! Iar ea i-a zis: Te-am văzut, domnul meu, ca pe un înger al lui Dumnezeu, şi inima mi s'a tulburat de spaima slavei tale; că minunat eşti, stăpâne, şi faţa ta e plină de haruri. Şi'n timp ce vorbea, a căzut din nou, leşinată; iar regele s'a tulburat şi toată curtea căuta s'o aline. |
3 | Şi i-a zis regele: Ce vrei tu, Estera? şi care-ţi este cererea? [cere-mi] chiar jumătate din regat, şi ţi-l voi da! |
4 | Atunci Estera a zis: Astăzi e ziua mea de sărbătoare; dacă regelui i se pare că e bine, atunci să vină împreună cu Aman la ospăţul pe care-l voi face astăzi. c |
5 | Iar regele a zis: Chemaţi-l degrabă pe Aman, ca să plinim poftirea Esterei! Şi au mers amândoi la ospăţul despre care vorbise Estera. |
6 | Iar la băutură a zis regele către Estera: Ce doreşti, regină Estera? Îţi voi da ca şi celor vrednici de cinstire. |
7 | Ea a zis: Cererea şi rugămintea mea sunt: |
8 | Dac'am aflat bunăvoinţă în faţa regelui, atunci regele împreună cu Aman să vină şi mâine la ospăţul pe care-l voi face pentru ei; mâine voi da şi răspunsul. |
9 | Aşa că Aman a ieşit de la rege foarte vesel şi voios. Dar când Aman l-a văzut în curte pe iudeul Mardoheu, s'a aprins de mânie. |
10 | Şi ducându-se acasă, şi-a chemat prietenii şi pe Zereş, soţia sa, |
11 | şi le-a arătat bogăţia şi mărirea cu care regele îl căftănise, şi cum îl făcuse mare dregător şi diriguitor în regat. |
12 | Şi a zis Aman: Regina nu a chemat pe nimeni să vină la ospăţ împreună cu regele decât pe mine; ba încă şi pentru mâine m'a poftit. |
13 | Numai asta nu-mi place, când îl văd în curte pe iudeul Mardoheu. |
14 | Atunci Zereş, soţia sa, şi prietenii i-au zis: Porunceşte să-ţi facă o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coţi; mâine vorbeşte-i regelui, Mardoheu să fie spânzurat, iar tu vei merge la ospăţ împreună cu regele şi te vei veseli. Lui Aman i-a plăcut ce i se spusese şi a pregătit spânzurătoarea. |