De-am socotit vreodată că'n aur stă puterea sau de mi-am pus nădejdea în piatra nestemată, |
1 | Şi sculându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului; şi mulţimile s'au adunat iarăşi la El şi El iarăşi le învăţa, după cum Îi era obiceiul. |
2 | Şi apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă unui bărbat îi este îngăduit să-şi lase femeia. |
3 | Iar El, răspunzând, le-a zis: Ce v'a poruncit Moise? |
4 | Iar ei au zis: Moise i-a dat voie să-i scrie carte de despărţire şi s'o lase. |
5 | Şi răspunzând Iisus, le-a zis: Din pricina învârtoşării inimii voastre v'a scris el porunca aceasta; |
6 | dar de la'nceputul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu: |
7 | De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa |
8 | şi cei doi vor fi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. |
9 | Aşadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă. |
10 | Şi în casă ucenicii L-au întrebat din nou despre aceasta. |
11 | Şi El le-a zis: Oricine-şi va lăsa femeia şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea. |
12 | Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul şi se va mărita cu altul, adulter săvârşeşte. |
13 | Şi aduceau la El copii, ca să Se atingă de ei; dar ucenicii îi certau pe cei ce-i aduceau. |
14 | Iar Iisus, văzând, S'a supărat şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. |
15 | Adevăr vă spun: Cel ce nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea. |
16 | Şi luându-i în braţe, Şi-a pus mâinile pe ei şi i-a binecuvântat a. |
17 | Şi pe când ieşea El în drum, un ins a alergat la El şi, îngenunchind înainte-I, Îl întreba: Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? |
18 | Iar Iisus i-a răspuns: De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu. |
19 | Cunoşti poruncile: Să nu ucizi, să nu te desfrânezi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu păgubeşti pe nimeni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. |
20 | Iar el I-a zis: Învăţătorule, pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea. |
21 | Iar Iisus, cătând la el cu luare-aminte, l-a îndrăgit şi i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Du-te, vinde tot ce ai şi dă-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi-Mi urmează Mie. |
22 | Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, fiindcă avea multe bogăţii. |
23 | Şi Iisus, uitându-Se în jur, le-a zis ucenicilor Săi: Cei ce au bogăţii, cât de greu vor intra ei în împărăţia lui Dumnezeu! |
24 | Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăşi, le-a zis: Fiilor, cât de greu le este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu! |
25 | Mai lesne îi este cămilei b să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu! |
26 | Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alţii: Şi cine poate să se mântuiască?.... |
27 | Iisus, privind la ei cu luare-aminte, le-a zis: La oameni lucrul acesta e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă. |
28 | Şi a început Petru a-I zice: Iată, noi pe toate le-am lăsat şi Ţi-am urmat Ţie. |
29 | Iisus a răspuns: Adevăr vă grăiesc: Nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie |
30 | şi să nu primească însutit acum, în vremea aceasta de prigoniri case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine; iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică. |
31 | Şi mulţi din cei dintâi vor fi la urmă, şi cei din urmă, întâi. |
32 | Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, şi Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi: şi cei ce mergeau în urma Lui se temeau. Şi iarăşi luându-i cu El pe cei doisprezece, a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: |
33 | Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat în mâna arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da pe mâna păgânilor |
34 | şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. |
35 | Şi au venit la El Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce-Ţi vom cere. |
36 | Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? |
37 | Iar ei I-au zis: Dă-ne să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. |
38 | Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Eu Mă botez? |
39 | Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Într'adevăr, paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, |
40 | dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s'a pregătit c. |
41 | Şi auzind cei zece, au prins a se supăra pe Iacob şi pe Ioan. |
42 | Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc conducători ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mari ai lor le stăpânesc; |
43 | dar între voi să nu fie aşa, ci cel ce va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru, |
44 | şi cel ce va vrea să fie întâiul între voi, să le fie tuturor slugă; |
45 | că nici Fiul Omului n'a venit să I se slujească, ci să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi. |
46 | Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind El din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea cerşind la marginea drumului. |
47 | Şi auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă! |
48 | Şi mulţi îl certau, ca să tacă; el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! |
49 | Şi Iisus, apropiindu-Se, a zis: Chemaţi-l! Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăzneşte, scoală-te; te cheamă.... |
50 | Iar orbul, lepădându-şi haina de pe el şi sărind în picioare, a venit la Iisus. |
51 | Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a răspuns: Să-mi capăt vederea, Învăţătorule! |
52 | Iar Iisus i-a zis: Du-te, credinţa ta te-a mântuit! Şi îndată şi-a căpătat vederea şi-I urma lui Iisus pe cale. |