Hai, cine-i tatăl ploii şi cine-i cel ce naşte în aer stropi de rouă? |
Cuvântul lui Elihu (continuare). | |
1 | Mergând mai departe, Elihu a zis: |
2 | Îngăduie-mă încă puţin, ca să te-nvăţ, că'n mine încă este destul din ce-am să-ţi spun. |
3 | Ştiinţa mea cea multă porni-va de departe, iar eu din fapte drepte porni-voi să grăiesc |
4 | cu-adevărat; că altfel, de-ar fi din vorbe strâmbe, tu strâmb vei înţelege. |
5 | Să ştii şi tu că Domnul n'alungă pe cel bun, pe cel ce-şi ia puterea din inima lui tare; |
6 | |
7 | El nu-Şi întoarce ochii din faţa celor drepţi, ci cu'mpăraţii'n tronuri biruitori îi face; şi se vor înălţa. |
8 | Cei slabi, încătuşaţii, picioarele şi-or prinde în laţul sărăciei |
9 | şi-apoi li se va spune'n poveste ce-au făcut şi ce-au greşit, anume că se credeau puternici. |
10 | Ci El va lua aminte cu-auzul la cel drept zicând: Se vor întoarce din strâmbătatea lor. |
11 | De-or asculta [de Domnul] şi dacă-I vor sluji, în bunătăţi plini-vor belşugul lor de zile şi'n cuviinţă, anii. |
12 | Necredincioşii însă nu se vor mântui, că n'au avut voinţă pe Domnul să-L cunoască, şi dac'au fost sub ceartă, ei tot n'au ascultat. |
13 | Făţarnicii lăuntrici c îşi vor stârni mânie; nu vor striga, căci gura le e de-acum legată. |
14 | De tânăr să le moară, deci, sufletul din ei şi viaţa lor să fie rănită-adânc de îngeri, |
15 | că ei pe cel nevolnic şi slab l-au necăjit; dar [Domnul] rânduieşte dreptate celor blânzi. |
16 | Pe tine dar din gura vrăjmaşilor te-o scoate să-ţi fie masa'ntinsă şi plină de grăsime, încât să se reverse'n adâncul de sub ea. |
17 | Nu, nu va sta dreptatea departe de cei drepţi! |
18 | În schimb, mânie mare pe cei necredincioşi cu daruri necurate primite pe nedrept. |
19 | De bunăvoie mintea să nu te-abată'n cale, ea, de la ruga celor slăbiţi întru nevoi. Din cei ce au puterea |
20 | să nu-l scoţi pe nici unul afar' în toiul nopţii ca'n locul său să urce mulţime de norod; d |
21 | fereşte-te să lucri ceva fără-de-cale, că'ntru aceasta liber vei fi de sărăcie. |
22 | Cel-Tare întăreşte întru tăria Lui, că, iată, cine-i oare puternic cum e El? |
23 | Cine-a făcut cercare în lucrurile Lui şi cine-i ca să-I spună: Strâmb ai lucrat aici!? |
24 | Adu-ţi aminte: mare-i lucrarea Lui, pe care o laudă tot omul. |
25 | Tot omul vede'n sine câţi pământeni ca dânsul au trupul plin de răni. |
26 | Cel-Tare-i pretutindeni, dar noi nu vom cunoaşte al anilor Săi număr, fiind el nesfârşit. |
27 | Bob numărat Îi sunt Lui grăunţii mici de ploaie, cei ce'naintea ploii se strâng, de sus, în nor; e |
28 | când cad, ei cad în sine ca nişte vechituri umbrind mulţimi nespuse de pământeni cu norul. El vreme rânduit-a la fiare şi cirezi, ca ele să-şi cunoască, la ceasul lor, culcuşul. Acestea toate'n cuget nu-ţi dau nici o uimire? şi inima din tine nicicum n'o primenesc? |
29 | Şi dacă vei pricepe cum se lărgeşte norul fiind cu sine însuşi egal în cortul lui, |
30 | ei bine, iată, [Domnul] a'ntins spre el o rază, şi el acoperit-a străfundurile mării. |
31 | Că'ntru acestea [Domnul] va judeca popoare şi celor în putere le dă belşug de hrană. |
32 | Cu mâinile-amândouă El fulgerul l-ascunde şi tot El îl trimite spre ţintă să lovească; |
33 | tot El îi dă de veste prietenului Său, şi despre-agoniseală, şi despre nedreptate. |