Îndepărtaţi-vă, îndepărtaţi-vă, ieşiţi de acolo şi de lucru necurat să nu vă atingeţi, ieşiţi din mijlocul lui, osebiţi-vă, voi, cei ce purtaţi vasele Domnului! |
1 | Iar în ziua cea dintâi de după sâmbătă a, foarte de dimineaţă, ele au venit la mormânt aducând miresmele pe care le pregătiseră. |
2 | Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt; |
3 | dar, odată intrate, trupul Domnului Iisus nu l-au găsit. |
4 | Şi a fost că'n timp ce ele erau nedumerite de aceasta, iată că'n faţa lor au stat doi bărbaţi în veşminte strălucitoare. |
5 | Şi cum ele, înfricoşându-se, şi-au plecat feţele la pământ, ei le-au zis: De ce pe Cel-Viu Îl căutaţi între cei morţi?; |
6 | nu aici este, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte cum v'a vorbit pe când era încă în Galileea, |
7 | zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, dar a treia zi să învie. |
8 | Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui. |
9 | Şi întorcându-se de la mormânt, pe toate acestea le-au vestit celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. |
10 | Iar cele ce spuneau acestea către apostoli erau Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacob şi celelalte împreună cu ele. |
11 | Dar aceste cuvinte au părut înaintea lor ca o scrânteală şi nu le-au crezut. |
12 | Iar Petru s'a ridicat şi a alergat la mormânt; şi aplecându-se, a văzut giulgiurile singure odihnindu-se. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se petrecuse. |
13 | Şi iată că'n aceeaşi zi doi dintre ei mergeau la un sat care era departe de Ierusalim ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. |
14 | Şi ei vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. |
15 | Şi a fost că'n timp ce vorbeau şi se întrebau între ei, Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. |
16 | Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. |
17 | Şi El le-a zis: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi mergând? Iar ei s'au oprit şi erau trişti. |
18 | Şi răspunzând unul cu numele Cleopa b, I-a zis: Oare numai tu singur eşti străin c în Ierusalim şi nu ştii cele ce s'au întâmplat în el zilele acestea? |
19 | Şi El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi'n cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor; |
20 | cum L-au osândit la moarte arhiereii şi mai-marii noştri şi L-au răstignit. |
21 | Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi totuşi astăzi este a treia zi de când s'au petrecut acestea. |
22 | Ci şi nişte femei de-ale noastre ne-au înspăimântat; ducându-se de dimineaţă la mormânt |
23 | şi neaflându-I trupul, au venit zicând că vedenie de îngeri au văzut, care le-au spus că este viu. |
24 | Iar unii dintre noi s'au dus la mormânt şi au găsit aşa cum şi femeile spuseseră, dar pe El nu L-au văzut. |
25 | Şi El le-a zis: O, nepricepuţilor, şi cu inima zăbavnici a crede'n toate câte-au spus profeţii! |
26 | Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea şi să intre'ntru slava Sa? |
27 | Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El. |
28 | Şi s'au apropiat de satul unde se duceau, iar El Se făcea că merge mai departe. |
29 | Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi, că e spre seară şi s'a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei. |
30 | Şi a fost că'n timp ce stătea împreună cu ei la masă, luând pâinea a binecuvântat şi, frângând, le-a dat. |
31 | Şi s'au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; dar El li S'a făcut nevăzut. |
32 | Şi au zis unul către altul: Oare nu ardea'ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi'n timp ce ne tâlcuia Scripturile? |
33 | Şi'n ceasul acela sculându-se s'au întors la Ierusalim şi I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, |
34 | care ziceau că Domnul cu adevărat a înviat şi I s'a arătat lui Simon. |
35 | Şi ei au povestit cele petrecute pe cale şi cum a fost El cunoscut de ei întru frângerea pâinii d. |
36 | Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă! |
37 | Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. |
38 | Şi El le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? |
39 | Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi că duhul nu are carne şi oase aşa cum Mă vedeţi pe Mine că am. |
40 | Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. |
41 | Şi lor, celor încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? |
42 | Iar ei I-au dat o bucată de peşte fript şi dintr'un fagure de miere. |
43 | Şi, luând, a mâncat în faţa lor. |
44 | Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grăit pe când încă eram împreună cu voi, că toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi trebuie să se plinească. |
45 | Atunci le-a deschis mintea ca să'nţeleagă Scripturile. |
46 | Şi le-a zis că aşa este scris şi că aşa trebuia să pătimească Hristos şi a treia zi să învie din morţi |
47 | şi întru numele Său să se propovăduiască pocăinţa şi iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. |
48 | Voi sunteţi martorii acestora. |
49 | Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu e; voi însă rămâneţi în cetate până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. |
50 | Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. |
51 | Şi a fost că'n timp ce-i binecuvânta, S'a depărtat de ei şi S'a înălţat la cer. |
52 | Iar ei, închinându-I-se, s'au întors în Ierusalim cu bucurie mare. |
53 | Şi'n toată vremea erau în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin. |