Răspunsul lui Iov (continuare). | |
1 | Dar vremile dreptăţii, de ce-L ascund pe Domnul a, |
2 | încât necredincioşii împing din loc hotarul şi fură'ntreaga turmă cu baciul ei cu tot? |
3 | Ei iau şi duc din curtea săracului asinul şi iau zălog văcuţa de lapte a vădanei; |
4 | abat neputincioşii din calea lor cea dreaptă, cei buni şi blânzi ai ţării se-ascund de peste tot: |
5 | În câmp ca şi asinii au năvălit asupră-mi aşa cum li-i năravul să iasă de-a grămada şi pâinea şi-o'ndulciră, s'o dea la cei micuţi. |
6 | Nefi'nd a lor, ei holda-au cules-o prea devreme; neputincioşii lucră la ticăloşi în vii de-a surda, fără plată şi fără'mbucătură. |
7 | Pe mulţi golaşi făcură să doarmă fără haine, le-au luat pân'şi veşmântul al sufletului lor: |
8 | în munte ploi mărunte îi udă pân' la oase; în loc de'nvelitoare, cu piatră se'nvelesc. |
9 | Ei smulg fără'ndurare orfanul de la ţâţă şi altor umilinţe-l supun pe cel căzut. |
10 | În pat cu strâmbătate îi culcă pe cei goi şi pâinea de la gura celor flămânzi o smulg. |
11 | Pe cei în strâmtorare din umbră îi pândesc ca unii ce n'au ştire de calea celor drepţi, |
12 | a celor luaţi la goană din case şi cetăţi, cu prunci al căror suflet se zguduia'n suspine... Dar El? de ce pe-aceştia El nu i-a cercetat? |
13 | Ei, pe pământ fiindu-şi, cunoaştere nu au, de căile dreptăţii nicicum n'au auzit şi nici pe-a ei cărare vreodată au umblat. |
14 | Ştiindu-le lucrarea, i-a dat pe mâna beznei, şi noaptea lor întreagă e trează ca un fur. |
15 | Adulterinul scurmă'ntunericul cu ochiul zicându-şi: Nu e ochiul în stare să mă simtă!; şi faţa şi-o ascunde'nvelită într'un văl. |
16 | El casa vieţii sale şi-o sapă'n întuneric, de cum se face ziuă se-ascunde cât mai bine, lumina n'o cunoaşte; |
17 | că dimineaţa nu-i e decât o umbră-a morţii, lui, care ştie ce e fiorul umbrei morţii. |
18 | El mai uşor pluteşte decât pe faţa apei b, în ţară moştenirea îi este sub blestem. |
19 | Şi oasele prin ţarini i s'or vedea, uscate, că-a jefuit orfanul în brăţişorul lui c. |
20 | Păcatul său răsare apoi în amintire şi nevăzut se face ca aburul din rouă; dar plata se va face ca plată pentru faptă, aşa că tot nedreptul se macină pe sine ca lemnu'n putregai. |
21 | Că el femeii sterpe nu i-a vorbit domneşte, şi nici de cea sărmană nu s'a milostivit, |
22 | îl rupse'ntru mânie pe cel neputincios. Învie şi nu crede în propria sa viaţă; |
23 | bolnav, el nu mai speră că se va face bine, ci'n boală se afundă. |
24 | Că multora li-i răul din înălţarea lui; de-aceea el păleşte ca nalba în arşìţă, ca spicu'n za uscată, ce cade de la sine. |
25 | De nu-i aşa, au cine va zice că eu mint şi va găsi nimicul în cele ce spun eu? |