Cel ce-a plăsmuit ochiul, El oare nu'nţelege? |
Cuvântul lui Ţofar. | |
1 | Şi răspunzând Ţofar din Naamah, a zis: |
2 | Cel ce grăieşte multe nu va primi răspuns? cel ce grăieşte bine părea-se-va şi drept? Blagoslovit e omul cel cu vieaţa scurtă! |
3 | Nu fi bogat în vorbe, că nu e nimeni care să ţi se'mpotrivească. |
4 | Aceasta, fi'ndcă tu zici: curat sunt eu în fapte, şi'n faţa Lui, de-asemeni, eu sunt fără prihană. |
5 | Dar dacă Domnul Însuşi ar fi să-ţi cuvinteze şi buzele spre tine ar fi să le deschidă |
6 | şi-apoi să-ţi povestească puterea'nţelepciunii că ea'ndoită fi-va acelor ce-s ca tine , atunci vei şti că cele ce Domnul ţi-a trimis sunt pe măsura celor ce le-ai păcătuit. |
7 | Găsi-vei tu o urmă din ceea ce e Domnul? ajuns-ai tu vreodată la marginile trase de Cel-Atotputernic? |
8 | Înalt e cerul! Bine, înalt; şi ce vei face? de-s mai adânci hotare decât în iad, ce ştii tu?, |
9 | sau trase pe întinderi mai lungi decât pământul, mai late decât marea? |
10 | Şi dacă El pe toate le va strica, e oare vreun om în lumea asta să-I spună: Ce-ai făcut?... |
11 | Că El cunoaşte fapta celor fără de lege, El vede pasu-alături şi nu închide ochii. |
12 | Dar muritorul jalnic înoată în cuvinte şi-ajunge ca asinul sălbatic în pustie. |
13 | Iar tu, de-ai pus în tine o inimă curată şi dacă tinzi la ceruri cu mâinile spre El, |
14 | de ţi-a rămas în mână ceva fărădelege şi faci ca ea să fugă departe de la tine şi'n felul tău de viaţă ce-i strâmb să nu rămână, |
15 | atunci îţi va fi faţa ca iezerul în soare şi, dezbrăcat de tină, te-ai scuturat de spaime; |
16 | atunci amara trudă o vei fi dat uitării ca pe un val, şi groaza nu-ţi va lovi simţirea; |
17 | atunci şi rugăciunea-ţi va fi ca un luceafăr şi viaţă răsări-va din miezul tău de zi a; |
18 | având nădejde'n tine, vei fi încrezător, din griji şi'ngrijorare îţi răsări-va pace. |
19 | Căci, liniştit fiindu-ţi, nu-ţi vei avea războinici şi de-ai avut, sucind-o, se vor ruga de tine; |
20 | pe-aceştia mântuirea-i va părăsi de tot, fi'ndcă'ntru ei nădejdea nu e decât pierzare şi ochii celor aprigi se vor topi de plâns. |