Ameninţări asupra celor mândri şi dezmierdaţi. | |
1 | Vai celor ce urăsc Sionul şi-şi pun nădejdea'n muntele Samariei! Cules-au ce-aveau neamurile'n frunte şi au intrat în ei-înşişi a. |
2 | O, casa lui Israel, treceţi cu toţii la Calani şi de acolo treceţi la Hamat şi coborâţi de-acolo la Gatul Filistenilor cele mai tari din toate aceste regate şi vedeţi dacă hotarele lor sunt mai largi decât hotarele voastre b. |
3 | |
4 | cei ce dorm în paturi de fildeş şi se dezmiardă'n aşternuturile lor, cei ce mănâncă iezi din turme şi viţei de lapte din mijlocul cirezilor, |
5 | cei ce bat din palme la sunetul ţimbalelor (ei au crezut că ele-s pe vecie, iar nu că-s trecătoare); |
6 | cei ce beau vinul strecurat şi cu uleiuri fragede se ung şi cărora nu le păsa de prăbuşirile lui Iosif d. |
7 | Acum şi de aceea robi vor fi, ei, cei plecaţi din creştetul puterii, şi luat va fi pe'ntotdeauna nechezul cailor din Efraim. |
8 | Că Domnul S'a jurat pe Sine-Însuşi grăieşte Domnul, Atoateţiitorul Dumnezeu : Dac'am urât trufiile lui Iacob, şi ţările dintr'însul le-am urât; de-aceea Eu voi nimici cetatea cu toţi cei ce'nlăuntru locuiesc. |
9 | Doar zece într'o casă de-ar rămâne, şi-aceia vor muri. |
10 | Dar cei rămaşi vor fi lăsaţi la urmă şi rudele s'or agăţa de ei şi-i vor sili să scoată oasele din casă. Şi capilor din casă li s'o zice: Mai este cineva cu tine? Şi-o zice-acela: Nimeni altul! Şi-acela îi va zice: Taci, ca nu cumva să-ţi iasă de pe buze numele Domnului e! |
11 | |
12 | Aleargă oare caii'n stâncărie? se ţin să nu necheze între iepe? Că'n calea voastră judecata nu-i judecată, ci mânie, iar roadele dreptăţii le-aţi prefăcut în fruct amar g, |
13 | voi, cei pe care nici o vorbă nu poate să vă'nveselească h; voi, cei ce ziceţi: Nu-i aşa că noi prin noi avem puterea?... |
14 |