1 | Oare mâna Domnului nu poate mântui? ori Şi-a făcut El auzul greu, aşa ca să nu poată auzi? |
2 | Nu, ci greşalele voastre vă despart de Dumnezeu şi din pricina păcatelor voastre Şi-a întors El faţa de la voi, aşa ca peste voi să nu fie milă. a |
3 | Că mâinile voastre spurcate sunt cu sânge şi cu păcate degetele voastre; buzele voastre, şi ele, nelegiuire au grăit iar limba voastră cugetă nedreptate. |
4 | Nimeni nu vorbeşte ce e drept, nici că există judecată adevărată; ci nădejdea şi-o pun în deşertăciuni şi îndrugă vorbe goale; căci ei răutate zămislesc şi fărădelege nasc. b |
5 | Ouă de aspidă au clocit şi pânză de păianjen ţes; iar cel ce vrea să mănînce din ouăle lor, clocitură găseşte spărgându-le şi pui de viperă c înlăuntru. |
6 | Pânza lor de păianjen nu va deveni haină, nici că se vor îmbrăca ei cu faptele lor, căci faptele lor sunt lucrarea nelegiuirii. |
7 | Picioarele lor spre răutate aleargă, grabnice să facă vărsare de sânge; gândurile lor, şi ele, sunt gânduri de omor; destrămare şi ticăloşie în căile lor; |
8 | calea păcii nu o cunosc, nici că e vreo judecată în căile lor; căci cărările pe care merg sunt întortocheate şi pace nu cunosc. |
9 | De aceea s'a'ndepărtat de la ei judecata, iar dreptatea nu va da peste ei; când aşteptau lumină, li s'a făcut întuneric; când aşteptau zorile, picioarele li s'au pomenit în ceaţă. |
10 | Ca orbii vor pipăi peretele; aşa îl vor pipăi, ca şi cum n'ar avea ochi; în miezul zilei vor cădea ca'n miezul nopţii şi ca nişte muribunzi vor suspina. |
11 | Ca un urs cu o porumbiţă împreună vor umbla d: judecată am aşteptat şi nici o mântuire nu este, ea s'a îndepărtat de noi. |
12 | Că multă este'n faţa Ta fărădelegea noastră, iar păcatele noastre ni s'au ridicat împotrivă; căci fărădelegile noastre se află întru noi şi faptele noastre nedrepte ni le cunoaştem. |
13 | Ne-am purtat ca nişte păgâni, am minţit înşelând, prin răzvrătire ne-am îndepărtat de Dumnezeul nostru; cuvinte nedrepte am grăit, neascultători am fost; din inima noastră cuvinte nedrepte am zămislit şi am cugetat. |
14 | Şi judecata am întors-o înapoi şi dreptatea departe s'a îndepărtat; căci adevărul în căile lor s'a mistuit şi pe calea cea dreaptă ei n'au putut să treacă. |
15 | Şi adevărul a fost dus departe, iar ei cugetul şi l-au abătut de la a'nţelege. Iar Domnul a văzut şi nu I-a plăcut că nu era nici o judecată. |
16 | Şi a privit, şi nici un om nu se afla, şi S'a socotit, şi nu era cine să ajute; aşa că El i-a apărat cu braţul Său şi cu mila Sa i-a întărit. |
17 | Şi S'a îmbrăcat El cu dreptatea ca şi cu o platoşă şi coiful mântuirii Şi l-a pus pe cap; şi cu haină de izbândă S'a îmbrăcat şi cu veşmântul Său, |
18 | ca unul care din plin vrea să răsplătească, ocară chiar potrivnicilor Săi. |
19 | Astfel că cei de la Apus se vor teme de numele Domnului, iar cei ce vin din Soare-Răsare, de numele Său cel slăvit; căci ca un râu năprasnic va veni mânia Domnului, cu dezlănţuire va veni. |
20 | Şi de dragul Sionului va veni Izbăvitorul şi necredincioşiile le va îndepărta de la Iacob. e |
21 | Şi acesta va fi legământul Meu cu ei, zice Domnul: Duhul Meu, Cel ce este asupra ta, şi cuvintele pe care Eu ţi le-am pus în gură nu vor lipsi din gura ta, nici din gura seminţiei tale, fiindcă Domnul a spus-o, de acum şi până'n veac. |