Fc 44Veniamin osândit să rămână în Egipt. |
1 | Iosif i-a dat poruncă iconomului casei sale, zicându-i: Umple sacii acestor oameni cu bucate cât vor putea duce, iar argintul fiecăruia să i-l pui în gura sacului. |
2 | Iar cupa mea, cupa de argint, s'o pui în sacul celui mai tânăr, laolaltă cu banii lui pentru grâu. Şi a făcut acela după cuvântul lui Iosif, după cum îi spusese el. |
3 | Iar dimineaţa, în revărsatul zorilor, le-au dat drumul oamenilor şi asinilor lor. |
4 | Dar după ce-au ieşit ei din cetate, iată că nu erau departe când Iosif a zis către iconomul casei sale: Scoală şi fugi după oamenii aceia şi, când îi ajungi, să le zici: De ce mi-aţi răsplătit voi binele cu răul? |
5 | de ce mi-aţi furat cupa de argint? nu este ea aceea din care bea stăpânul meu şi'n care ghiceşte a? Rău aţi făcut ce-aţi făcut! |
6 | Şi dacă i-a ajuns, le-a spus cuvintele acestea. |
7 | Iar ei au răspuns: De ce grăieşte domnul astfel de cuvinte? Departe de robii tăi să fi făcut o astfel de faptă. |
8 | De vreme ce şi argintul pe care l-am găsit în gura sacilor noştri ţi l-am adus îndărăt tocmai din ţara Canaanului, cum era să furăm din casa stăpânului tău argint sau aur? |
9 | Acela dintre robii tăi la care se va găsi cupa, acela să moară!, iar noi vom fi robii domnului nostru. |
10 | El a zis: Începând din această clipă, aşa să fie cum aţi spus: acela la care se va găsi cupa, acela va fi robul meu; iar voi, voi veţi fi fără vină. |
11 | Atunci ei s'au grăbit, fiecare, să-şi dea sacul jos, şi fiecare şi-a dezlegat sacul. |
12 | Iar acela a căutat, începând cu cel mai vârstnic şi isprăvind cu cel mai tânăr; şi cupa a fost găsită în sacul lui Veniamin. |
13 | Atunci ei şi-au sfâşiat hainele b, şi-a pus fiecare sacul pe asin şi s'au întors în cetate. |
14 | Iuda şi fraţii săi au intrat la Iosif, care era încă acolo, şi i-au căzut cu faţa la pământ; |
15 | iar Iosif le-a zis: De ce-aţi făcut voi o faptă ca aceasta? Oare n'aţi ştiut că un om ca mine poate ghici? |
16 | A zis Iuda: Ce să-i răspundem noi domnului nostru? ce să zicem? cu ce să ne dezvinovăţim?... Dumnezeu este Cel ce a descoperit greşeala c robilor tăi... Iată, acum suntem robii domnului nostru, atât noi cât şi acela la care s'a găsit cupa. |
17 | Iosif însă le-a zis: Nu, departe de mine să fac aşa ceva! Rob îmi va fi acela la care s'a găsit cupa; cât despre voi, duceţi-vă cu pace la tatăl vostru. |
18 | Atunci Iuda s'a apropiat de el şi i-a zis: d Rogu-mă, doamne!, îngăduie-i robului tău să spună o vorbă'nainte-ţi fără ca mânia ta să se-aprindă'mpotriva robului tău, căci tu eşti ca şi Faraon. |
19 | Doamne, tu i-ai întrebat pe robii tăi, zicându-le: Aveţi voi tată sau frate? |
20 | Iar noi i-am spus domnului nostru: Avem tată bătrân, cu un fiu mai mic, copilul bătrâneţelor sale; fratele acestuia a murit şi numai el a rămas de la mama sa, şi tatăl său îl iubeşte. |
21 | Iar tu ai zis către robii tăi: Aduce-ţi-l pe acela la mine, ca să-l învăluie ochii mei! e |
22 | Atunci noi i-am spus domnului nostru: Băiatul nu-şi poate părăsi tatăl; dacă şi-ar părăsi el pe tatăl său, acesta ar muri. |
23 | Tu însă ai zis către robii tăi: Dacă nu va veni cu voi fratele vostru cel mai mic, la mine nu veţi mai ajunge!... |
24 | Şi a fost că dacă ne-am întors noi la robul tău, tatăl nostru, i-am povestit vorbele domnului meu. |
25 | Iar când tatăl nostru ne-a zis: Duceţi-vă încă o dată de mai cumpăraţi ceva bucate!, |
26 | noi i-am răspuns: Nu ne mai putem duce; dacă însă fratele nostru cel mai mic e cu noi, atunci ne ducem, fiindcă nu mai putem să vedem faţa acelui om dacă nu va veni cu noi şi fratele nostru cel mai mic. |
27 | Atunci robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: Voi ştiţi că femeia mea mi-a născut doi fii; |
28 | unul s'a dus de la mine, şi eu am zis: De bună seamă, a fost sfâşiat!... Şi nu l-am mai văzut până'n ziua de azi. |
29 | Aşadar, dacă şi pe acesta-l veţi lua de dinaintea feţei mele şi i se va întâmpla lui ceva rău pe drum, atunci cu întristare îmi veţi pogorî cărunteţile în locaşul morţilor... |
30 | Şi acum, dacă eu mă voi întoarce la robul tău, tatăl nostru, fără să fie cu noi băiatul de al cărui suflet e legat sufletul său, |
31 | atunci, de'ndată ce va vedea că băiatul nu-i cu noi, el va muri, iar robii tăi cu'ntristare vor pogorî cărunteţile robului tău, părintele nostru, în locaşul morţilor. |
32 | Or, tocmai eu, robul tău, eu l-am luat pe băiat de la părintele nostru şi am zis: Dacă nu ţi-l voi aduce şi nu-l voi pune în faţa ochilor tăi, vinovat să fiu eu faţă de părintele meu în toate zilele vieţii mele... |
33 | Acum, aşadar, să rămână robul tău, în locul băiatului, rob la domnul meu, iar băiatul să se ducă împreună cu fraţii săi. |
34 | Fiindcă eu, cum mă voi duce eu la părintele nostru fără ca băiatul să fie cu noi? Nu, nu vreau să văd nefericirea ce s'ar năpusti asupra părintelui meu! |