Scoală-Te şi nu Te lepăda de noi pân' la sfârşit. |
Un psalm al lui Asaf; spre pricepere. a | |
1 | De ce, Dumnezeule, până în cele din urmă Te-ai lepădat de noi? de ce s'a aprins mânia Ta peste oile păşunii Tale? |
2 | Adu-Ţi aminte de adunarea Ta pe care dintru început ai agonisit-o. Izbăvit-ai toiagul moştenirii Tale, acest munte al Sionului, cel în care Tu ai locuit. |
3 | Pân'la urmă ridică-Ţi Tu mâinile Tale împotriva trufiilor lor, împotriva relelor pe care vrăjmaşul le-a făcut în locul Tău cel sfânt. |
4 | Cei ce Te urăsc s'au fălit în mijlocul sărbătorii Tale, semnele lor le-au pus drept semne, fără ca ei s'o ştie, |
5 | ca şi cum ar fi fost o plecare spre înălţimi b. |
6 | Ca într'o pădure de copaci, cu topoarele i-au tăiat uşile laolaltă, cu secure şi ciocan l-au dărâmat. |
7 | Cu foc au ars locaşul Tău cel sfânt, pân'la pământ spurcat-au locuinţa numelui Tău. |
8 | Zis-au în inima lor, şi'mpreună cu ei rudeniile lor: Veniţi! să nimicim toate serbările lui Dumnezeu de pe pământ! |
9 | Semnele noastre nu le-am văzut; nici un profet nu mai este, El pe noi nu ne va mai cunoaşte c. |
10 | Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul? oare pân'la urmă va defăima potrivnicul numele Tău? |
11 | Oare pe totdeauna Îţi întorci Tu mâna şi dreapta Ta din mijlocul sânului Tău? d |
12 | Dar Dumnezeu este Împăratul nostru de dinainte de veac, El a făcut mântuire în mijlocul pământului. |
13 | Tu, cu puterea Ta, ai întemeiat marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă, |
14 | capul balaurului e Tu l-ai sfărâmat, Tu l-ai dat ca hrană popoarelor etiopiene f. |
15 | Tu ai făcut să irumpă izvoare şi pâraie, Tu ai făcut să sece râurile Etamului g. |
16 | A Ta este ziua şi a Ta este noaptea, Tu ai întemeiat lumina şi soarele. |
17 | Tu ai făcut toate marginile pământului; vara şi primăvara Tu le-ai plăsmuit. |
18 | Adu-Ţi aminte de aceasta: Vrăjmaşul L-a ocărât pe Domnul şi poporul cel fără-de-minte Ţi-a defăimat numele. |
19 | Sufletul ce Te mărturiseşte pe Tine să nu-l dai la fiare h; de sufletele săracilor Tăi să nu uiţi pân'la sfârşit. |
20 | Caută spre legământul Tău, că întunecimile pământului s'au umplut de casele fărădelegilor. |
21 | Cel umilit, cel ruşinat să nu fie întors înapoi; săracul şi sărmanul vor lăuda numele Tău. |
22 | Scoală-Te, Dumnezeule, judecă-Ţi propria Ta pricină; adu-Ţi aminte de ocara pe care cel fără-de-minte o face toată ziua împotriva Ta. |
23 | Nu uita glasul celor ce Ţi se roagă Ţie; trufia celor ce Te urăsc urcă fără'ncetare. |