adânc răsădite în propria lor tinereţe, ale căror fiice sunt înfrumuseţate, împodobite precum un chip în templu. |
Răspunsul lui Iov. | |
1 | Şi răspunzând Iov, a zis: |
2 | O, ascultaţi, prieteni, cuvintele-ascultaţi-mi, să nu rămân cu-atâta din mângâierea voastră! |
3 | Îngăduiţi-mi dară să mai vorbesc şi eu, şi numai după-aceea să mă luaţi în râs. |
4 | Ce? credeţi că mustrarea mi-o'ndrept către un om? sau care-ar fi pricina să nu-mi stârnesc mânia? |
5 | Uitaţi-vă la mine, miraţi-vă'ndelung cu falca rezemată'ndesat în podul palmei. |
6 | Că de-mi aduc aminte, mă prinde tulburarea şi carnea de pe mine mă arde şi mă doare. |
7 | De ce necredincioşii se ţin întregi în viaţă şi-ajung la bătrâneţe ba chiar în bogăţii? a |
8 | Urmaşii lor se'nalţă, un suflet după altul, feciorii li se'mbie aici, sub ochii lor; |
9 | ei au în case sporuri, şi frică nicăieri, şi vargă de la Domnul nu stă deasupra lor, |
10 | nici nu le fată vaca'nainte de-a fi vremea, nici leapădă din pântec, şi nici rămâne stearpă; |
11 | ei dăinuiesc ca oaia ce nu cunoaşte vârstă, copiii lor prin preajmă tresaltă dănţuind |
12 | şi'n mâini cu alăute şi'n sunet de chitară se veselesc cântându-şi plăcerea de a fi. |
13 | Ei viaţa şi-o termină'ncărcaţi de bunătăţi şi-adorm întru odihna locaşului de veci. |
14 | Dar ei ziceau spre Domnul: Ci dă-mi-te încolo, că drumurile Tale nu vreau să le cunosc; |
15 | au cine-i Preasătulul, ca să-I slujim noi Lui? şi ce folos ni-i nouă de-L vom întâmpina?... |
16 | Că ei pe cele bune le-aveau în mâna lor şi fapta ticăloasă păreau că nici n'o văd. |
17 | Dar zici: Nu, ticăloşii n'au candelă nestinsă; asupra lor veni-va surparea de istov, dureri îi vor cuprinde, ţâşnite din Mânie; |
18 | ei fi-vor ca o pleavă de vânturi vânturată, ca pulberea'n furtună: vârtej în spulberare. |
19 | El [Domnul] nu i-i face pe fii moştenitori; îi va plăti cu plată'ndesată, ca s'o ştie, |
20 | cu ochii lui să-şi vadă rostogolirea'n gol şi nici o mântuire nu-i vină de la Domnul; |
21 | că oare ce-i mai pasă de-ai lui de după el când lunile-i la număr sunt gata socotite? |
22 | Priceperea, ştiinţa, nu Domnul le învaţă? şi nu-i tot El Acela ce judecă omorul? |
23 | Acesta, iată, moare'n puterea lui deplină, în culmea'mbelşugării şi-a traiului tihnit, |
24 | cu maţele'mbuibate în straturi de grăsime, cu măduva din oase mustind pe dinafară, |
25 | în timp ce altul moare cu sufletul amar, că nu-i fu dat în viaţă să guste nici un bine; |
26 | şi, totuşi, laolaltă dormi-vor în ţărână, învăluiţi în viermii putreziciunii lor. |
27 | Deci, vă cunosc pornirea cu care staţi asupră-mi; |
28 | că ziceţi: Unde-i casa boierului de ieri şi unde e bordeiul în care-au stat mişeii? |
29 | Hai, întrebaţi drumeţii şi nu daţi cu piciorul la ce vor spune ei, |
30 | că'n ziua nimicirii cel rău este cruţat şi'n zilele mâniei e pus la adăpost. |
31 | Cine-o să-i spună'n faţă pe ce drum a umblat şi cine-o să-i plătească chiar după fapta lui?: |
32 | În groapă s'a fost dus şi doar deasupra gropii rămâne veghetor b; |
33 | |
34 | Cum dar îmi staţi de taină cu mângâieri deşarte? O, nu, în faţa voastră nicicum n'oi conteni! |