şi putere mântuitoare ne-a ridicat din casa lui David, sluga Sa, |
Spre învăţătură, lui Etan Israelitul. a | |
1 | Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta, cu gura mea din neam în neam voi vesti adevărul Tău. |
2 | Că ai zis: Mila pe veci se va zidi, în ceruri se va întări adevărul Tău. |
3 | Făcut-am legământ cu aleşii Mei, juratu-M'am lui David, robul Meu: |
4 | Până'n veac îţi voi întări seminţia şi din neam în neam îţi voi zidi tronul. |
5 | Cerurile vor mărturisi minunile Tale, Doamne, şi adevărul Tău în adunarea sfinţilor. |
6 | Că cine fi-va în nori asemenea Domnului? şi cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu? |
7 | Dumnezeu, Cel preamărit în sfatul sfinţilor, mare este şi de temut peste toţi cei dimprejurul Său. |
8 | Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea Ţie? Tare eşti, Doamne, şi adevărul Tău e împrejurul Tău. |
9 | Tu stăpâneşti puterea mării, pornirea valurilor ei Tu o potoleşti. |
10 | Tu l-ai smerit pe cel mândru ca pe un rănit, cu braţul puterii Tale Ţi-ai risipit vrăjmaşii. |
11 | Ale Tale sunt cerurile, al Tău este pământul; lumea b şi plinirea ei Tu le-ai întemeiat, |
12 | miazănoaptea şi marea Tu le-ai făcut, Taborul şi Ermonul în numele Tău se vor bucura. |
13 | Al Tău este braţul care are putere; întărească-se mâna Ta, dreapta Ta să se înalţe! |
14 | Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Tău, mila şi adevărul vor merge înaintea feţei Tale. |
15 | Fericit e poporul care cunoaşte strigăt de bucurie; Doamne, în lumina feţei Tale vor merge |
16 | şi întru numele Tău ziua'ntreagă se vor bucura şi întru dreptatea Ta se vor înălţa. |
17 | Că Tu eşti lauda puterii lor şi întru bunăvoinţa Ta ni se va înălţa nouă fruntea. |
18 | Că de la Domnul ne este apărarea, de la Sfântul lui Israel, Împăratul nostru. |
19 | Pe-atunci le-ai grăit în vedenii sfinţilor Tăi c şi ai zis: Celui puternic i-am dat ajutor, pe cel ales din poporul Meu l-am înălţat; |
20 | pe robul Meu David l-am aflat, cu untdelemnul Meu cel sfânt l-am uns; |
21 | pentru că mâna Mea îi va veni într'ajutor şi braţul Meu îl va întări; |
22 | duşmanul nu va avea nici un spor împotrivă-i şi nici fiul nelegiuirii nu-i va mai face rău; |
23 | pe vrăjmaşii lui îi voi despica înaintea feţei sale şi pe cei ce-l urăsc îi voi pune pe fugă. |
24 | Şi adevărul Meu şi mila Mea cu el vor fi şi fruntea lui în numele Meu se va înălţa; |
25 | şi mâna lui o voi pune'n mare şi dreapta lui o voi pune'n râuri. |
26 | El mă va chema d: Tatăl meu eşti Tu, Dumnezeul meu şi ocrotitorul mântuirii mele! |
27 | Pe el Mi-l voi face întâi-născut, mai înalt decât regii pământului; |
28 | în veac îi voi păstra mila Mea şi legământul Meu credincios îi va fi; |
29 | seminţia lui o voi aşeza în veacul veacului şi tronul său ca zilele cerului. |
30 | Dacă fiii lui vor părăsi legea Mea şi nu vor umbla după judecăţile Mele, |
31 | de vor necinsti dreptăţile Mele şi poruncile Mele nu le vor păzi, |
32 | atunci cu toiag le voi cerceta fărădelegile şi cu biciuiri păcatele; |
33 | dar mila Mea nu o voi risipi de la ei, nici nu voi fi nedrept întru adevărul Meu, |
34 | nici legământul nu Mi-l voi necinsti, iar cele ce ies din buzele Mele nu le voi desfiinţa. |
35 | Juratu-M'am odată întru sfinţenia Mea că lui David nu îi voi minţi; |
36 | seminţia lui în veac va dura şi tronul său va fi ca soarele înaintea Mea |
37 | şi ca luna pe'ntotdeauna aşezată şi martor credincios în cer. |
38 | Dar Tu Te-ai lepădat de unsul Tău şi l-ai înjosit şi Te-ai aruncat asupră-i; |
39 | legământul robului Tău l-ai rupt şi sfântul său locaş pe pământ l-ai batjocorit. |
40 | Toate gardurile i le-ai doborât, întăriturile lui i le-ai făcut spaimă. |
41 | Toţi cei ce treceau pe drum l-au jefuit, ocară li s'a făcut el vecinilor săi. |
42 | Dreapta celor ce-l necăjesc ai înălţat-o, pe toţi vrăjmaşii lui i-ai veselit; |
43 | ajutorarea săbiei lui ai luat-o de la el şi-n război nu l-ai ajutat. |
44 | Stării lui de curăţie i-ai pus capăt, tronul i l-ai doborât la pământ; |
45 | zilele vieţii i le-ai micşorat, ruşine ai revărsat asupră-i. |
46 | Până când, Doamne, Te'ndepărtezi întru totul? până când mânia Ta ca focul se va aprinde? |
47 | Aminteşte-Ţi ce anume e fiinţa e mea; oare'n zadar i-ai făcut Tu pe toţi fiii oamenilor? |
48 | Cine este omul care va trăi şi nu va vedea moartea şi sufletul şi-l va izbăvi din mâna iadului f? |
49 | Unde sunt, Doamne, milele Tale de odinioară pe care'ntru adevărul Tău i le-ai jurat lui David? |
50 | Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi pe care eu de la multe neamuri o port în sân, |
51 | de ocara cu care vrăjmaşii Tăi m'au ocărât, cu care au ocărât reîmpăcarea g unsului Tău. |
52 | Binecuvântat este Domnul în veci! Amin! Amin! |