Cu propria-ţi ştiinţă ţi-ai câştigat puterea? cu'nţelepciunea ta? Cu ele dobândit-ai aur şi-argint în plinele-ţi haznale? |
Urmări ale înţelepciunii. | |
1 | Înţelepciunea înalţă capul celui smerit şi-l face să şadă printre cei mari. |
2 | Nu-l ferici pe om pentru frumuseţea lui, dar nici nu te scârbi de cineva pentru felul cum arată. |
3 | Albina e mică printre zburătoare, dar rodul [muncii] ei întrece orice dulceaţă. |
4 | Nu te mândri cu hainele de pe tine şi nu te trufi când ţi se dă cinstire, căci lucrurile Domnului sunt minunate, dar oamenilor le sunt ascunse. |
5 | Mulţi tirani au fost culcaţi la pământ, iar un nenea-din-lume a purtat coroana. |
6 | Mulţi puternici au fost umiliţi de moarte şi oameni cu faimă au fost daţi în puterea altora. |
7 | Nu osândi înainte de a cerceta; întâi gândeşte, apoi fă dojana. |
8 | Nu răspunde înainte de a asculta, nu-i tăia nimănui şirul cuvintelor. |
9 | Nu te certa pentru ceva care nu te priveşte şi nu te amesteca în sfezile păcătoşilor. |
10 | Fiule, nu te apuca de multe treburi; că dacă te apuci de multe, nu vei fi fără vină; şi dacă te ţii de ele, nu le vei prinde, şi nici nu vei scăpa prin fugă. |
11 | E câte unul care munceşte şi asudă şi trage tare şi tot în urmă rămâne; a |
12 | şi e câte unul slab, neajutorat, neputincios şi împovărat de sărăcie, dar ochii Domnului caută spre el cu bunătate, îl ridică din umilinţă |
13 | şi îi înalţă capul, în aşa fel încât mulţi se minunează de el. |
14 | Bune şi rele, viaţă şi moarte, sărăcie şi bogăţie, toate vin de la Domnul. |
15 | Înţelepciunea, ştiinţa şi cunoaşterea legii vin de la Domnul, de la El sunt iubirea şi calea faptelor bune. |
16 | Nebunia şi întunericul sunt făcute pentru păcătoşi; cei ce se împăunează cu răul îmbătrânesc în rău. b |
17 | Darul Domnului rămâne cu cei credincioşi şi bunăvoinţa Lui aduce pururea propăşire. |
18 | E câte unul care se îmbogăţeşte prin grijă şi zgârcenie, şi iată care-i este răsplata: |
19 | Când zice: Am aflat odihna şi acum voi mânca din bunătăţile mele, nu bagă de seamă că vremea va curge şi, lăsând totul altora, va muri. |
20 | Fii statornic în făgăduinţa ta, închină-i viaţa şi îmbătrâneşte lucrând. |
21 | Nu te minuna de lucrările păcătosului, ci ai încredere în Domnul şi stăruie în osteneala ta; că lesne este în ochii Domnului ca, dintr'o dată, fără veste, să-l îmbogăţească pe cel sărac. |
22 | Binecuvântarea Domnului e răsplata celui credincios; când nu te-aştepţi, atunci îi înfloreşte binecuvântarea. |
23 | Să nu zici: De ce am nevoie? de acum, care-mi va fi averea? |
24 | Să nu zici: Am destul, ce rău mi se poate întâmpla? |
25 | În ziua fericirii uiţi de nefericire şi'n ziua nefericirii nu-ţi aminteşti de fericire, |
26 | că lesne-I este Domnului ca, în ziua sfârşitului, să-i dea omului după purtarea lui. |
27 | Un ceas de nenoroc aduce uitarea desfătărilor, iar lucrările omului se descoperă la sfârşitul său. |
28 | |
29 | În casa ta nu primi pe oricine, că multe sunt cursele vicleanului. |
30 | Ca o potârniche'n colivie, aşa e inima trufaşului, şi ca o iscoadă îţi pândeşte căderea; |
31 | sucind binele în rău, el stă'ntr'un colţ la pândă şi chiar în cele bune îţi va găsi cusur. |
32 | O singură scânteie aprinde'ntregul jar, iar păcătosul pândeşte sângele să curgă. |
33 | Ia seama la omul rău căci rău pune la cale , ca nu cumva să-ţi aducă o veşnică ocară. |
34 | Primeşte'n casă un străin: te va tulbura şi te va înstrăina de ce-i al tău. |