iar de vor fi'n putere, optzeci de ani; iar ce e mai mult decât aceştia, trudă şi durere. Că liniştire i s'a aşternut peste noi şi ne vom domoli j. |
Măreţia şi mila lui Dumnezeu. Nimicnicia omului. Cum trebuie să dai. Fii cumpătat în vorbe şi cu luare-aminte împrejur. | |
1 | Cel ce trăieşte veşnic a zidit totul laolaltă. |
2 | Doar Domnul singur e drept. |
3 | Nu este un altul în afară de El. El cârmuieşte lumea cu palma mâinii Sale şi totul se supune voii Sale; căci, prin puterea Lui, e Împăratul tuturor lucrurilor, osebind în ele ce e sfânt şi ce e lumesc. a |
4 | Nimănui nu i-a dat putere să-I vestească lucrurile: cine-I va pătrunde măreţiile? |
5 | Puterea slavei Sale, cine o va măsura? şi cine-I va povesti milele? |
6 | În minunile Domnului e peste putinţă să pătrunzi: nimic de şters, nimic de adăugat. |
7 | Când omul a sfârşit, de fapt atunci începe, iar când se opreşte, nu mai ştie nimic. b |
8 | Ce este omul? şi la ce poate fi bun? care-i este binele? care-i este răul? |
9 | Numărul zilelor omului?: cel mult o sută de ani. |
10 | O picătură de apă în mare, un grăunte de nisip, aşa-i puţinătatea anilor lui pe lângă veşnicie. |
11 | Iată de ce Domnul e răbdător cu ei şi peste ei Îşi revarsă mila. |
12 | El vede, El ştie cât de netrebnic le este sfârşitul şi tot pe atât Îşi sporeşte iertarea. |
13 | Mila omului lucrează asupra aproapelui său, dar mila Domnului lucrează peste tot omul; El mustră, El îndreaptă, El învaţă şi, ca un păstor, Îşi readuce turma. |
14 | El îi miluieşte pe cei ce primesc învăţătura şi pe cei ce se sârguiesc spre judecăţile Lui. |
15 | Fiule, nu-ţi defăima faptele tale cele bune şi, atunci când dai, nu întrista cu vorba. c |
16 | Oare nu roua îmblânzeşte arşiţa? tot astfel, o vorbă-i mai bună decât darul. |
17 | Priveşte: nu e mai bună vorba decât o dare bună?: şi una, şi alta sunt la omul darnic. |
18 | Nebunul bruftuluieşte ca un bădăran, iar darul invidiosului mâhneşte ochii'n lacrimi. |
19 | Mai înainte de a vorbi, învaţă, şi mai înainte de a te îmbolnăvi, îngrijeşte-te. |
20 | Înainte de a judeca, cercetează-te pe tine şi la ceasul judecăţii vei afla milă. |
21 | Înainte de a te îmbolnăvi, smereşte-te, iar la vreme de păcat arată pocăinţă. |
22 | Deschide-i drum făgăduinţei să ţi-o plineşti la vreme şi nu aştepta moartea ca să te pui în rânduială. |
23 | Înainte de a făgădui, pregăteşte-te şi nu fi ca un om care-L ispiteşte pe Domnul. |
24 | Adu-ţi aminte de mânia din zilele sfârşitului şi de vremea pedepsei, când El Îşi va întoarce faţa. |
25 | La vreme de belşug gândeşte-te la vremea foametei, iar la vreme de bogăţie, la vremea de sărăcie şi lipsă. |
26 | Din zori şi până'n seară, vremea se schimbă şi toate trec ca fulgerul pe dinaintea Domnului. |
27 | Omul înţelept e'n toate grijuliu şi'n zilele păcatelor d se fereşte de greşală. |
28 | Tot omul isteţ la minte e cunoaşte'nţelepciunea şi-l laudă pe cel ce a aflat-o. |
29 | Cei ce vorbesc pe înţeles sunt ei înşişi înţelepţi şi varsă potop de proverbe bine şlefuite f. |
30 | Nu te lăsa târât de poftele tale: împinge-ţi dorinţele îndărăt. |
31 | Dacă-i dai sufletului tău plăcerea poftei lui, el te va face de râsul duşmanilor tăi. |
32 | Nu te veseli în multă desfătare şi nici nu te lega să-i dai tribut. |
33 | Nu te sărăci făcând ospeţe din împrumuturi atunci când n'ai nimic în pungă. |