şi pâine cerească le-a dat. |
Egiptenii şi-au atras pedepse, Israeliţii, binecuvântare. | |
1 | Iată de ce pe drept au fost ei pedepsiţi prin făpturi ce le semănau şi chinuiţi de mulţime de fiare. |
2 | Pentru poporul Tău, însă, în locul acestei pedepse ai arătat bunăvoinţă şi, spre a le potoli pofta nebună, le-ai pregătit ca hrană o mâncare neobişnuită: prepeliţe, |
3 | |
4 | Se cuvenea deci ca peste aceia asupritorii să se abată o foamete neiertătoare, dar acestora le era de-ajuns să li se arate cum erau chinuiţi vrăjmaşii lor. |
5 | Fiindcă, atunci când peste ei a venit furia grozavă a fiarelor sălbatice şi când piereau de muşcăturile şerpilor întortocheaţi, mânia Ta n'a mers pân'la capăt; |
6 | ci au fost tulburaţi spre îndreptare şi pentru scurtă vreme şi având un semn de mântuire, care să le amintească de poruncile legii: |
7 | cel ce se întorcea spre el c era mântuit, dar nu de ceea ce avea în faţă, ci de Tine, Mântuitorul tuturor. |
8 | Şi prin aceea le-ai dovedit vrăjmaşilor noştri că Tu eşti Cel ce mântuieşti de orice rău; |
9 | căci aceia mureau de înţepătura lăcustelor şi a muştelor, dar fără ca aceasta să le fie leac pentru suflet; căci vrednici erau ei de o astfel de pedeapsă, |
10 | dar pe robii Tăi nu i-au răpus nici măcar dinţii şerpilor veninoşi, căci mila Ta le-a venit în ajutor şi i-a vindecat. |
11 | Muşcaţi erau (deşi repede vindecaţi), ca să-şi aducă aminte de poruncile Tale, ca nu cumva, căzuţi în adâncă uitare, să fie înstrăinaţi de la binefacerile Tale. |
12 | Că nu iarbă de leac i-a vindecat, şi nici alifie, ci cuvântul Tău, Doamne, cel ce pe toate le vindecă. |
13 | Tu eşti Cel ce ai putere asupra vieţii şi a morţii, cel ce cobori pe cineva în moarte d şi-apoi îl ridici. |
14 | În răutatea lui, omul poate să ucidă, dar el nu poate să aducă înapoi duhul care a plecat, şi nici să scoată sufletul pe care moartea l-a primit. |
15 | De mâna Ta nu poate scăpa nimeni. |
16 | Nelegiuiţii care n'au vrut să Te cunoască au fost pedepsiţi de tăria braţului Tău: ape năprasnice, grindină, puhoaie cumplite i-au chinuit şi focul i-a mistuit. |
17 | Şi iată minunea: în apă care stinge totul focul ardea şi mai tare, căci întreaga făptură sare la luptă în ajutorul celor drepţi. |
18 | Căci uneori flacăra se domolea, ca nu cumva să ardă fiarele trimise asupra nelegiuiţilor şi ei, văzând aceasta, să ştie că-s urmăriţi de judecata lui Dumnezeu; |
19 | alteori focul ardea în apă mai mult decât îi este puterea, ca să nimicească roadele unui pământ nedrept. |
20 | Dar poporului Tău, dimpotrivă, i-ai dat o hrană îngerească şi pâine gata făcută le-ai trimis din cer, fără ca ei să se ostenească, plină de dulceaţă şi pe placul tuturor: |
21 | plină de dulceaţa Ta pentru fiii Tăi, ea se făcea pe potriva gustului fiecăruia şi devenea ceea ce voia fiecare. |
22 | Zăpada şi gheaţa răbdau focul fără să se topească: se ştia astfel că focul ardea în grindină şi se învăpăia sub ploaie, făcea astfel ca să nimicească recoltele vrăjmaşilor, |
23 | în vreme ce, dimpotrivă, ca să-i hrănească pe cei drepţi îşi uita până şi puterile lui fireşti. |
24 | Fiindcă făptura care-Ţi slujeşte Ţie, Cel ce ai făcut-o, se încordează când e să-i pedepsească pe cei nedrepţi şi se slăbeşte când e să le facă bine celor ce se încred în Tine. |
25 | Iată de ce, atunci când ea se schimba în felurite chipuri, ea se punea în slujba darului Tău, cel ce hrăneşte totul, după dorinţa celor ce se aflau în nevoie, |
26 | în aşa fel încât fiii Tăi pe care i-ai iubit, Doamne, să înţeleagă că nu feluritele soiuri de roade îl hrănesc pe om, ci cuvântul Tău, care-i ţine'n viaţă pe cei ce cred în Tine. |
27 | Căci ceea ce nu era nimicit de foc se topea la uşoara atingere a unei raze de soare, |
28 | ca să se priceapă că trebuie să-Ţi mulţumim înainte de răsăritul soarelui şi să ne rugăm Ţie începând cu revărsatul zorilor; |
29 | nădejdea celui nemulţumitor se va topi precum chiciura iarna şi se va scurge ca o apă netrebnică. |