Cel ce Se uită ţintă în ochi la cel cinstit nu ştie să-i cinstească'n cuvânt pe cei bogaţi, să-i laude la chip |
1 | Pentru aceea, o, omule, oricine-ai fi tu, cel care judeci, eşti fără cuvânt de apărare: fiindcă în ceea ce pe altul îl judeci, pe tine însuţi te osândeşti, căci aceleaşi lucruri le faci şi tu, cel care judeci. |
2 | Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr faţă de cei care fac unele ca acestea. |
3 | Şi tu, omule, cel care-i judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, crezi oare că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? |
4 | Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări?; nu ştii tu că bunătatea lui Dumnezeu te duce la pocăinţă? a |
5 | Dar după împietrirea ta şi după inima ta nepocăită îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a descoperirii dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, |
6 | Care-i va da fiecăruia după faptele lui: |
7 | viaţa veşnică celor ce prin stăruinţă'n faptă bună caută mărire, cinste şi nestricăciune, |
8 | dar urgie şi mânie iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci nedreptăţii i se supun: |
9 | necaz şi strâmtorare peste tot sufletul omului care face răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului; |
10 | dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului. |
11 | Căci la Dumnezeu nu există părtinire! |
12 | Aşadar, câţi au păcătuit fără lege, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit sub lege, prin lege vor fi judecaţi. |
13 | Pentru că nu cei ce aud legea sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea, aceia se vor îndreptăţi. |
14 | Căci când păgânii, care nu au lege, din fire fac cele ale legii, ei fără să aibă lege îşi sunt loruşi lege; |
15 | ei arată fapta legii scrisă în inimile lor prin mărturia conştiinţei şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau chiar îi apără b |
16 | în ziua când, potrivit Evangheliei mele c, Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, cele ascunse ale oamenilor. |
17 | Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te reazemi pe lege şi te lauzi cu Dumnezeu |
18 | şi-I cunoşti voia şi, învăţat fiind de lege, ştii să desluşeşti deosebirile d, |
19 | dacă tu te crezi pe tine călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric, |
20 | povăţuitor celor fără minte, învăţător celor nevârstnici, ca unul care ai în lege dreptarul cunoştinţei şi al adevărului, |
21 | aşadar tu, cel care-l înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi?; tu, cel ce propovăduieşti: Să nu furi!, furi?; |
22 | tu, cel ce zici: Să nu săvârşeşti adulter!, săvârşeşti adulter?; tu, cel care urăşti idolii, le jefuieşti templele?; |
23 | tu, cel ce te lauzi cu legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea legii?... |
24 | Că din pricina voastră este numele lui Dumnezeu blasfemiat între neamuri, aşa cum este scris. |
25 | Căci tăierea'mprejur foloseşte numai dacă păzeşti legea; dar dacă eşti călcător de lege, tăierea ta'mprejur a devenit netăiere'mprejur. |
26 | Prin urmare, dacă cel netăiat împrejur păzeşte poruncile legii, oare netăierea lui împrejur nu va fi socotită ca tăiere'mprejur? |
27 | Iar cel din fire netăiat împrejur e, dar împlinitor al legii, oare nu te va judeca el, pe tine, cel ce, având litera [legii] şi tăierea'mprejur, eşti călcător de lege? f |
28 | Pentru că nu cel ce se arată pe dinafară e iudeu, nici cea arătată'n trup pe dinafară este tăiere'mprejur; |
29 | ci iudeul este cel dintru ascuns, iar tăiere'mprejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă g; lauda lui nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu. |