Şi'n ziua aceea surzii vor auzi cuvintele cărţii, şi cei din întuneric şi cei din negură; şi ochii orbilor vor vedea; e |
1 | Într'adevăr, având doar umbra bunurilor viitoare, şi nu chipul însuşi al lucrurilor, cu aceleaşi jertfe care ne'ncetat se aduc an după an, legea nu-i poate niciodată face desăvârşiţi pe cei ce se apropie. |
2 | Altfel, n'ar fi încetat ele oare să mai fie aduse, de vreme ce, odată curăţiţi, cei ce slujesc n'ar mai avea nici o conştiinţă a păcatelor? |
3 | Dimpotrivă, prin ele în fiecare an se face amintirea păcatelor, |
4 | şi aceasta, pentru că-i cu neputinţă ca sângele de tauri şi de ţapi să înlăture păcatele. |
5 | Iată de ce, intrând El [Hristos] în lume, zice: Jertfă şi prinos n'ai voit, dar mi-ai întocmit un trup; |
6 | arderi-de-tot şi jertfe pentru păcat nu Ţi-au plăcut. |
7 | Atunci am zis: Iată, vin! scris este despre mine în sulul cărţii , ca să fac voia Ta, Dumnezeule. |
8 | Zicând mai sus că jertfă şi prinoase şi arderile-de-tot şi jertfele pentru păcat n'ai voit, nici nu Ţi-au plăcut cele ce se aduc după lege ; |
9 | atunci, zice El, iată, vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule. Aşadar, El desfiinţează ceea ce este întâi pentru ca să-l statornicească pe cel de-al doilea. |
10 | Întru această voinţă suntem noi sfinţiţi, odată pentru totdeauna, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos. |
11 | Orice preot stă în fiecare zi slujind şi de mai multe ori aducând aceleaşi jertfe, pe cele ce niciodată nu pot înlătura păcatele; |
12 | Acesta însă, dimpotrivă, după ce o singură jertfă a adus pentru păcate, pentru totdeauna S'a aşezat de-a dreapta lui Dumnezeu, |
13 | aşteptând ca de aci'nainte vrăjmaşii Săi să fie puşi aşternut picioarelor Sale. |
14 | Căci prin aducerea unei singure jertfe, El pentru totdeauna i-a desăvârşit pe cei ce se sfinţesc. |
15 | Este şi ceea ce Duhul cel Sfânt ne mărturiseşte; căci după ce a zis: |
16 | Acesta este legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile zice Domnul: Pune-voi legile Mele în inimile lor, şi'n cugetele lor le voi scrie |
17 | şi de păcatele lor şi de fărădelegile lor nu-Mi voi mai aduce-aminte. |
18 | Or, unde este iertarea păcatelor nu mai este nici jertfă pentru ele a. |
19 | Prin urmare, fraţilor, având noi îndrăznire să intrăm în altar b prin sângele lui Hristos, |
20 | pe calea cea nouă şi vie pe care El pentru noi a deschis-o prin catapeteasmă c, adică prin trupul Său, |
21 | şi având noi Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, |
22 | să ne apropiem cu inimă curată, întru deplinătatea credinţei, stropindu-ne inimile spre curăţire de toată conştiinţa cea rea şi spălându-ne trupul cu apă curată; |
23 | să păstrăm cu neclintire mărturisirea nădejdii, căci credincios ne este Cel ce a făgăduit; |
24 | şi unii către alţii să luăm seama spre a ne îndemna la iubire şi la fapte bune; |
25 | să nu ne părăsim propria noastră adunare, aşa cum le este unora obiceiul, ci cu atât mai mult să ne îndemnăm cu cât vedeţi că Ziua aceea se apropie. |
26 | Dacă de bunăvoie păcătuim după ce am primit cunoaşterea adevărului, nu mai rămâne o jertfă pentru păcate, |
27 | ci o'nfricoşătoare aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care-i va mistui pe cei potrivnici. |
28 | Dacă cineva încalcă legea lui Moise, fără milă este ucis pe cuvântul a doi sau trei martori; |
29 | cu cât mai aspră credeţi voi că va fi pedeapsa meritată de cel ce L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi I-a nesocotit d sângele testamentului prin care s'a sfinţit, şi a batjocorit Duhul harului? |
30 | Căci noi Îl cunoaştem pe Cel ce a zis: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti. Şi încă: Domnul va judeca pe poporul Său. |
31 | Înfricoşător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului-Celui-Viu! |
32 | Amintiţi-vă însă de zilele de dinainte când, după ce aţi fost luminaţi, aţi îndurat o grea luptă cu suferinţele, |
33 | uneori în faţa lumii fiind supuşi la defăimări şi necazuri, alteori făcându-vă părtaşi cu cei ce sufereau în acest fel. |
34 | Că'mpreună aţi pătimit cu cei închişi, şi cu bucurie aţi primit răpirea averilor voastre, ştiind că aveţi o avere mai bună şi care rămâne. |
35 | Aşadar, nu vă lepădaţi încrederea e, aceasta având o mare răsplată. |
36 | Fiindcă nevoie aveţi de răbdare, pentru ca făcând voia lui Dumnezeu să vă bucuraţi de făgăduinţă f. |
37 | Că încă puţin, foarte puţin, şi Cel ce va să vină va veni şi nu va'ntârzia; |
38 | cel drept al Meu din credinţă va trăi; dar dacă se dă deoparte, sufletul Meu nu va binevoi întru el. |
39 | Noi însă nu suntem din cei ce se dau deoparte spre pieire, ci din cei ce cred spre dobândirea sufletului. |