Domnul se va arăta împotriva lor şi va nimici toţi dumnezeii neamurilor pământului; iar ei I se vor închina, fiecare din locul său, toate insulele neamurilor h. |
1 | Deci când a cunoscut Iisus că fariseii auziseră că El face şi botează mai mulţi ucenici a decât Ioan |
2 | deşi Iisus Însuşi nu boteza, ci ucenicii Săi , |
3 | a părăsit Iudeea şi S'a dus din nou în Galileea. |
4 | Şi trebuia să treacă prin Samaria. |
5 | Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacob i l-a dat lui Iosif, fiul său; |
6 | şi era acolo fântâna b lui Iacob. Iar Iisus, ostenit de călătorie, S'a aşezat lângă fântână; era ca la al şaselea ceas c. |
7 | Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau! |
8 | Că ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere merinde. |
9 | Femeia samarineancă I-a zis: Cum!, tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă...? Pentru că Iudeii nu au amestec cu Samarinenii . d |
10 | Iisus i-a răspuns, zicând: Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel care-ţi zice: Dă-Mi să beau!, tu ai fi cerut de la El, şi El ţi-ar fi dat apă vie. |
11 | Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, iar fântâna este adâncă; de unde dar ai apa cea vie? |
12 | Eşti tu cumva mai mare decât părintele nostru Iacob, care ne-a dat această fântână, şi el însuşi a băut din ea, ca şi fiii lui şi turmele lui? |
13 | Iisus, răspunzând, i-a zis: Tot cel ce va bea din apa aceasta, iarăşi va înseta; |
14 | dar cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai înseta în veac, că apa pe care i-o voi da Eu se va face într'însul izvor de apă săltătoare spre viaţă veşnică. |
15 | Femeia I-a zis: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. |
16 | Iisus i-a zis: Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici. |
17 | Femeia I-a răspuns, zicând: N'am bărbat. Iisus i-a zis: Bine-ai zis că nu ai bărbat, |
18 | că cinci bărbaţi ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. Pe aceasta adevărat ai spus-o. |
19 | Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti profet. |
20 | Părinţii noştri s'au închinat pe muntele acesta e, dar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm. |
21 | Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. |
22 | Voi vă închinaţi la ceea ce nu ştiţi; noi ne închinăm la ceea ce ştim, pentru că de la Iudei este mântuirea. |
23 | Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; că astfel sunt închinătorii pe care Tatăl îi caută. |
24 | Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie ca'n duh şi'n adevăr să I se închine. |
25 | I-a zis femeia: Ştim că vine Mesia Care Se cheamă Hristos; când va veni El, pe toate ni le va spune. |
26 | Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel care-ţi grăieşte. |
27 | Şi atunci au venit ucenicii Săi. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Dar nimeni nu I-a zis: Ce întrebi?, sau: Ce vorbeşti cu ea? |
28 | Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s'a dus în cetate şi le-a zis oamenilor: |
29 | Veniţi să vedeţi un om care mi le-a spus pe toate câte le-am făcut! Nu cumva acesta este Hristosul? |
30 | Şi au ieşit din cetate şi veneau spre El. |
31 | Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă! |
32 | Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi. |
33 | Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?.... |
34 | Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M'a trimis şi să-I împlinesc lucrarea. |
35 | Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată, vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, că sunt albe pentru seceriş f. |
36 | Iar cel care seceră primeşte plată şi adună roadă spre viaţa veşnică, pentru ca împreună să se bucure, şi cel ce seamănă, şi cel ce seceră. |
37 | Că întru aceasta se adevereşte cuvântul că altul este semănătorul şi altul secerătorul. |
38 | Eu v'am trimis să seceraţi unde nu voi v'aţi ostenit; alţii s'au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor. |
39 | Şi mulţi Samarineni din cetatea aceea au crezut în El pe temeiul cuvântului femeii care mărturisea: Mi le-a spus pe toate câte le-am făcut. |
40 | Deci, când au venit la El, Samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. |
41 | Şi mult mai mulţi au crezut pe temeiul cuvântului Său, |
42 | iar femeii îi ziceau: Credem nu numai pe temeiul cuvântului tău; noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii. |
43 | Iar după cele două zile a plecat de acolo în Galileea. |
44 | Că Iisus Însuşi a mărturisit că un profet nu are cinstire în patria lui. |
45 | Aşadar, când a venit în Galileea L-au primit Galileenii, cei ce văzuseră toate câte le făcuse El în Ierusalim, la sărbătoare; că şi ei veniseră la praznic. |
46 | Şi a mers din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. |
47 | Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s'a dus la El şi L-a rugat să Se coboare şi să-i vindece fiul, că era pe moarte. |
48 | Şi Iisus i-a zis: Dacă n'aţi vedea semne şi minuni, n'aţi crede. |
49 | Slujitorul regesc I-a zis: Doamne, coboară-Te înainte de a-mi muri copilul.... |
50 | Iisus i-a zis: Du-te, fiul tău trăieşte! Şi omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Iisus şi a plecat. |
51 | Iar în timp ce el cobora, slugile lui l-au întâmpinat spunându-i că fiul său trăieşte. |
52 | Atunci el le-a cerut să-i spună ceasul în care i-a fost mai bine. Şi i-au spus: Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile. |
53 | Aşadar, tatăl a cunoscut că acela a fost ceasul când Iisus i-a zis: Fiul tău trăieşte. Şi a crezut, el şi toată casa lui. |
54 | Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o Iisus, când a venit iarăşi din Iudeea în Galileea. |