mai-marii între ei s'au sfătuit împotriva Domnului şi a Hristosului b Său: |
1 | Şi era un bolnav, Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei. |
2 | Iar Maria era aceea care L-a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei a, al cărei frate, Lazăr, era bolnav. |
3 | Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care-l iubeşti e bolnav. |
4 | Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca prin ea să Se slăvească Fiul lui Dumnezeu. |
5 | Iar Iisus îi iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr b. |
6 | Aşadar, când a auzit că e bolnav, atunci a rămas două zile în locul unde era. |
7 | Numai după aceea le-a zis ucenicilor: Să mergem iarăşi în Iudeea. |
8 | Ucenicii I-au zis: Învăţătorule, mai acum căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Tu din nou Te duci acolo?.... |
9 | A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într'o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi; |
10 | dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este întru el. |
11 | Pe acestea le-a zis, şi apoi le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc. |
12 | Atunci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, va scăpa. |
13 | Iisus însă vorbise despre moartea lui c, dar ei credeau că vorbeşte despre adormirea prin somn. |
14 | Deci Iisus le-a spus atunci limpede: Lazăr a murit; |
15 | şi Mă bucur pentru voi că Eu n'am fost acolo, pentru ca voi să credeţi... Dar să mergem la el. |
16 | Atunci Toma, cel numit Geamănul, le-a zis celorlalţi ucenici: Să mergem şi noi să murim cu El! |
17 | Deci, când a venit Iisus, l-a găsit că de-acum avea patru zile în mormânt. |
18 | Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. |
19 | Şi mulţi dintre Iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le aline pentru fratele lor. |
20 | Atunci Marta, de cum a auzit că vine Iisus, I-a ieşit în întâmpinare; iar Maria şedea în casă. |
21 | Şi a zis Marta către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n'ar fi murit. |
22 | Dar eu ştiu încă de pe acum că orice vei cere Tu de la Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da. |
23 | Iisus i-a zis: Fratele tău va învia. |
24 | Marta I-a zis: Ştiu că va învia, la înviere, în ziua de apoi. |
25 | Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; |
26 | şi tot cel ce trăieşte şi crede întru Mine, în veac nu va muri! Crezi tu aceasta? |
27 | Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu, Cel ce a venit în lume. |
28 | Şi zicând aceasta, s'a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, spunându-i în taină: Învăţătorul este aici şi te cheamă. |
29 | Aceea, de cum a auzit, s'a sculat degrabă şi a venit la El. |
30 | Dar Iisus încă nu venise în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. |
31 | Iar Iudeii care erau cu ea în casă şi o alinau, văzând-o pe Maria că s'a sculat degrabă şi a ieşit, au mers după ea, socotind că se duce la mormânt ca să plângă acolo. |
32 | Deci, Maria, când a venit unde era Iisus şi L-a văzut, I-a căzut la picioare, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n'ar fi murit. |
33 | Atunci Iisus, când a văzut-o plângând, şi pe Iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat cu duhul şi S'a tulburat întru Sine. |
34 | Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zisu-I-au: Doamne, vino şi vezi. |
35 | Iisus a lăcrimat. |
36 | Atunci au zis Iudeii: Iată cât îl iubea! |
37 | Iar unii din ei ziceau: Oare el, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca şi acesta să nu moară?.... |
38 | Deci din nou suspinând Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Şi era o peşteră, şi o piatră era aşezată pe ea. |
39 | Iisus a zis: Ridicaţi piatra! Marta, sora mortului, I-a zis: Doamne, de acum miroase, că e a patra zi.... |
40 | Iisus i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? |
41 | Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: Părinte, mulţumescu-Ţi că M'ai ascultat d; |
42 | Eu ştiam că Tu întotdeauna Mă asculţi, dar de dragul mulţimii care stă'mprejur am zis, ca să creadă că Tu M'ai trimis. |
43 | Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! |
44 | Şi a ieşit mortul, legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză; şi faţa lui era înfăşurată cu maramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă! |
45 | Atunci mulţi din Iudeii care veniseră la Maria şi au văzut ce făcuse Iisus, au crezut în El. |
46 | Dar unii din ei s'au dus la farisei şi le-au spus cele ce a făcut Iisus. |
47 | Atunci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, că omul acesta face multe minuni?; |
48 | dacă-l vom lăsa aşa, toţi vor crede în el şi vor veni Romanii şi ne vor lua locul şi neamul.... |
49 | Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu e, le-a zis: Nu ştiţi nimic; |
50 | nici nu gândiţi că de folos ne este să moară un om pentru popor, iar nu tot neamul să piară. |
51 | Dar pe aceasta n'a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al acelui an, a profeţit că Iisus avea să moară pentru neam |
52 | şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune întru una pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi. |
53 | Aşadar, din ziua aceea au pus la cale să-L ucidă. |
54 | De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre Iudei, ci a plecat de acolo într'un ţinut aproape de pustie, într'o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi. |
55 | Iar Paştile Iudeilor erau aproape şi mulţi din ţinutul acela s'au suit la Ierusalim mai înainte de Paşti, ca să se curăţească. |
56 | Deci Îl căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce părere aveţi? Oare nu va veni la sărbătoare?.... |
57 | Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci că, dacă va şti cineva unde este, să dea de ştire, ca să-L prindă. |