Fc 27Iacob îl lipseşte pe Esau de binecuvântarea părintească, agonisind-o pentru sine, apoi pleacă la unchiul său Laban. |
1 | Şi a fost că după ce Isaac a îmbătrânit şi ochii săi într'atât slăbiseră, încât nu mai puteau să vadă, l-a chemat pe Esau, fiul său cel mai mare, şi i-a zis: Fiul meu! Acela a zis: Iată-mă! |
2 | Iar el a zis: Iată, eu am îmbătrânit şi ziua morţii mele n'o ştiu. |
3 | Ia-ţi dar uneltele tale, tolba şi arcul, şi ieşi la câmp şi vânează-mi ceva vânat; |
4 | să-mi faci mâncare cum îmi place mie, şi adu-mi să mănânc, pentru ca sufletul meu să te binecuvinteze până nu mor a. |
5 | Rebeca însă a ascultat ce i-a spus Isaac lui Esau, fiul său. Aşadar, când Esau s'a dus la câmp să vâneze ceva pentru tatăl său, |
6 | Rebeca a zis către Iacob, fiul cel mai mic: Iată, eu l-am auzit pe tatăl tău grăind cu Esau, fratele tău, şi zicându-i: Adu-mi vânat şi fă-mi o mâncare să mănânc b şi să te binecuvintez în faţa Domnului înainte ca eu să mor. |
8 | Acum dar, fiul meu, ascultă ce-am să-ţi poruncesc: |
9 | Du-te la turmă, adu-mi de acolo doi iezi fragezi şi frumoşi, şi voi face din ei mâncare cum îi place tatălui tău; |
10 | iar tu i-o vei duce tatălui tău şi el va mânca, pentru ca tatăl tău să te binecuvinteze înainte de a muri. |
11 | Iacob însă a zis către Rebeca, mama sa: Esau, fratele meu, e om păros, iar eu n'am păr. |
12 | Nu cumva tatăl meu să mă pipăie, şi atunci voi fi în ochii lui ca un înşelător, şi'n loc de binecuvântare voi atrage asupră-mi blestem. |
13 | Maică-sa i-a zis: Fie blestemul acela asupra mea, fiul meu; tu numai ascultă de vorba mea şi du-te şi adu-mi-i! |
14 | Atunci el s'a dus şi a luat iezii şi i-a adus mamei sale, iar maică-sa a gătit mâncare cum îi plăcea tatălui lui. |
15 | Rebeca a luat apoi haina lui Esau, fiul ei mai mare, cea mai frumoasă pe care o avea în casa ei, şi l-a îmbrăcat pe Iacob, fiul ei cel mai mic; |
16 | iar cu pieile iezilor i-a înfăşurat braţele şi părţile goale ale gâtului. |
17 | Apoi a pus în mâinile lui Iacob, fiul ei, mâncarea şi pâinea pe care le pregătise, |
18 | iar acesta a intrat la tatăl său şi a zis: Tată! Acela a răspuns: Iată-mă! Cine eşti tu, fiule? |
19 | Iacob i-a zis tatălui său: Eu sunt, Esau, întâiul-tău-născut. Am făcut aşa cum mi-ai spus; scoală-te, aşază-te şi mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvinteze sufletul tău! |
20 | Zis-a Isaac către fiul său: Cum de l-ai găsit aşa repede, fiule? Iar acesta i-a zis: Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte. |
21 | Şi Isaac i-a zis lui Iacob: Apropie-te să te pipăi, fiule, ca să ştiu dacă tu eşti fiul meu Esau, ori nu. |
22 | Şi s'a apropiat Iacob de Isaac, tatăl său, iar acesta l-a pipăit şi a zis: Glasul este glasul lui Iacob, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.... |
23 | Dar nu l-a cunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase ca mâinile fratelui său Esau; şi l-a binecuvântat. |
24 | Şi a zis: Eşti tu oare fiul meu Esau?.... Şi acela a răspuns: Eu sunt. |
25 | El [Isaac] a zis: Adu-mi-l aproape, ca să mănânc din vânatul tău, fiule, şi să te binecuvinteze sufletul meu! Şi i-a adus şi a mâncat; apoi i-a adus vin şi a băut. |
26 | Şi i-a zis Isaac, tatăl său: Apropie-te, fiule, şi sărută-mă! |
27 | El s'a apropiat şi l-a sărutat. Şi când a simţit [Isaac] mirosul hainei lui, l-a binecuvântat, zicând: Iată, mirosul fiului meu e ca mirosul unei ţarine bogate, pe care-a binecuvântat-o Domnul. |
28 | Din roua cerului şi din grăsimea pământului să-ţi dea Dumnezeu belşug de grâu şi de vin. |
29 | Slujească ţie popoarele, închine-se căpeteniile înaintea ta; stăpân să fii peste fraţii tăi, închine-se ţie feciorii mamei tale; blestemat să fie cel ce te va blestema, binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta! |
30 | Şi a fost că de cum a isprăvit Isaac de binecuvântat pe Iacob, fiul său, şi'n timp ce Iacob de-abia ieşise de la faţa tatălui său, Isaac, a venit Esau, fratele lui, de la vânătoare. |
31 | Afăcut şi el mâncare şi i-a adus-o tatălui său. Şi a zis către tatăl său: Ridică-se părintele meu şi să mănânce din vânatul fiului său ca să mă binecuvinteze sufletul tău! |
32 | Iar Isaac, tatăl său, i-a zis: Cine eşti tu?.... El a zis: Eu sunt Esau, fiul-tău-cel-întâi-născut. |
33 | Atunci Isaac s'a cutremurat foarte, cu mare cutremur s'a cutremurat şi a zis: Atunci, cine-i acela care-a prins pentru mine vânat şi mi l-a adus? iar eu am mâncat din toate înainte ca tu să fi venit, şi l-am binecuvântat; şi binecuvântat va fi. |
34 | Iar Esau, auzind cuvintele tatălui său Isaac, a strigat cu glas mare şi amar clocotitor şi i-a zis tatălui său: Binecuvintează-mă, tată, şi pe mine! |
35 | Acesta i-a zis: Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea. |
36 | Iar el [Esau] a zis: Pe drept cuvânt este el numit cu numele de Iacob, că de două ori m'a înşelat: mi-a răpit dreptul de'ntâi-născut, iar acum mi-a răpit binecuvântarea c. Apoi a zis Esau către tatăl său: Tată, nu mi-ai păstrat şi mie o binecuvântare? |
37 | Răspuns-a Isaac şi i-a zis lui Esau: Iată, stăpân l-am făcut peste tine, şi pe toţi fraţii săi i-am făcut slugile lui; cu grâu şi cu vin l-am dăruit. De-acum cu tine ce voi face, fiule? |
38 | Şi a zis Esau către tatăl său: Oare numai o binecuvântare ai tu, tată? Binecuvintează-mă, tată, şi pe mine! Şi cum Isaac tăcea, Esau şi-a ridicat glasul şi a plâns. |
39 | Şi răspunzând Isaac, tatăl său, i-a zis: Iată, departe de grăsimea pământului îţi va fi sălaşul, şi departe de roua ce cade din cer; |
40 | din sabia ta vei trăi şi fratelui tău îi vei sluji; dar va veni vremea când te vei ridica şi vei sfărâma jugul său de pe grumazul tău d. |
41 | Şi-l ura Esau pe Iacob din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său; şi a zis Esau în cugetul său: Numa' să se apropie zilele pentru jelirea tatălui meu, ca să-l ucid pe Iacob, fratele meu! |
42 | Dar cuvintele lui Esau, fiul cel mai mare, i-au fost spuse Rebecăi, iar ea a trimis şi l-a chemat pe Iacob, fiul ei cel mai mic, şi i-a zis: Iată că fratele tău Esau vrea să se răzbune pe tine omorându-te. |
43 | Acum dar, fiule, ascultă la vorba mea: Sus!, fugi în Mesopotamia, la fratele meu Laban, în Haran, |
44 | şi stai la el câtva timp, până ce mânia fratelui tău se va potoli, |
45 | până ce supărarea fratelui tău nu va mai fi asupră-ţi şi el va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite şi te voi lua de acolo. De ce să rămân eu fără voi amândoi într'o singură zi? e |
46 | Apoi Rebeca a zis către Isaac: Scârbită sunt de viaţa mea, din pricina fetelor Heteilor. Dacă Iacob îşi ia şi el o femeie dintre fetele acestui ţinut, atunci la ce să mai trăiesc?.... |