Să nu mergi des la cei mai bogaţi şi mai mari decât tine. | |
1 | Cel ce se atinge de smoală se mânjeşte, cel ce-şi apropie un om trufaş va semăna cu el. |
2 | Nu-ţi pune'n cârcă mai mult decât poţi duce şi nu ţi-l face fârtat pe cel mai puternic şi mai bogat decât tine; de ce să pui oala de pământ laolaltă cu oala de fier?: dacă se ciocnesc, una se va sparge. |
3 | Bogatul face o nedreptate, şi tot el se mânie; săracul o suferă, dar se roagă de iertare! |
4 | Dacă-i eşti de folos, te va folosi, dar dacă eşti în lipsă, te va părăsi; |
5 | dacă ai, va trăi cu tine şi te va despuia fără să-i pară rău. |
6 | Dacă are nevoie de tine, te va linguşi, îţi va surâde şi-ţi va da nădejde, te va lua cu vorbă bună şi va zice: Ce-ţi trebuie? |
7 | Şi te va ruşina cu ospeţele lui până-ţi va goli punga de două sau trei ori şi la urmă va râde de tine; după aceea, dacă te vede, te va lăsa baltă clătinând din cap înainte-ţi. |
8 | Ia aminte, ca nu cumva să te laşi înşelat şi să te'mpotmoleşti în propria ta prostie. a |
9 | Când te pofteşte un om puternic, ţine-te departe: cu atât mai mult te va pofti. |
10 | Nu te vârî, ca nu cumva să fii împins îndărăt, dar nici prea departe nu sta, ca nu cumva să te uite. |
11 | Nu vorbi cu el bătându-l pe umăr şi nu te încrede în noianul vorbelor lui; căci, vorbind mult, el te pune la'ncercare şi, mai în glumă, mai în serios, află ce vrea; |
12 | el, cel cu atâtea vorbe, nu are nici o milă şi nu te va cruţa nici de lovituri, nici de lanţuri. |
13 | Păzeşte-te şi ia bine seama, că mergi la drum cu propria ta cădere. |
14 | Când auzi aceasta în somn, trezeşte-te; toată viaţa ta iubeşte-L pe Domnul şi roagă-L pentru mântuirea ta. b |
15 | Fiece vietate iubeşte ceea ce-i seamănă şi fiece om, pe aproapele lui. |
16 | Fiece trup se uneşte după felul lui c şi omul se leagă cu semenul său. |
17 | Cum s'ar putea întovărăşi lupul şi mielul?: aşa e cu păcătosul şi cu cel evlavios. |
18 | Ce pace poate fi între hienă şi câine? şi ce pace între bogat şi sărac? |
19 | Aşa cum asinul sălbatic e prada leului în pustiu, tot astfel săracii sunt prada bogaţilor. |
20 | Aşa cum trufaşul urăşte smerenia, tot astfel bogatului îi e silă de cel sărac. |
21 | Când bogatul se clatină, prietenii îl sprijină; când cade săracul, prietenii i se duc. |
22 | Când cade bogatul, mulţi îi deschid braţele; dacă spune prostii, i se dă dreptate. Când cade săracul, e dojenit; dacă spune ceva înţelept, pentru el nu e loc. |
23 | Când vorbeşte bogatul, toţi îşi ţin gura şi-i ridicat în slăvi. Când vorbeşte săracul, se spune: sta cine e?, şi dacă se'mpiedică'n vorbă, e culcat la pământ. |
24 | Bogăţia e bună când e fără păcat; sărăcia e rea în gura nelegiuitului. |
25 | Inima omului îi schimbă chipul, fie în bine, fie în rău. |
26 | O faţă veselă e urma inimii bune, iar izvodirea proverbelor e cugetare trudnică. |