FA 16Timotei împreună cu Pavel şi Sila. Vedenia lui Pavel asupra unui om din Macedonia. Convertirea Lidiei. Pavel şi Sila întemniţaţi la Filipi. |
1 | Şi a sosit la Derbe şi la Listra. Şi iată era acolo un ucenic cu numele Timotei, fiul unei femei iudee credincioase, dar al cărui tată era elin, |
2 | care avea bune mărturii de la fraţii din Listra şi din Iconiu. |
3 | Pavel a voit ca acesta să vină cu el; şi luându-l, l-a tăiat împrejur, din pricina Iudeilor care erau în acele locuri; că toţi ştiau că tatăl lui era elin a. |
4 | Şi când treceau ei prin cetăţi, le învăţau să păzească hotărârile rânduite de apostolii şi de preoţii din Ierusalim. |
5 | Aşadar, Bisericile se întăreau în credinţă şi sporeau cu numărul în fiecare zi. |
6 | Şi ei au străbătut Frigia şi ţinutul Galatiei, fiind opriţi de Duhul Sfânt să grăiască în Asia b cuvântul. |
7 | Când însă au venit în Misia, încercau să meargă în Bitinia, dar Duhul lui Iisus nu i-a lăsat. |
8 | Şi trecând prin Misia, au coborât la Troa c. |
9 | Şi lui Pavel i s'a arătat noaptea o vedenie. Un bărbat macedonean stătea înainte-i şi-l ruga, zicând: Treci în Macedonia şi ajută-ne! |
10 | Şi de cum a văzut el această vedenie, noi d am căutat să plecăm îndată în Macedonia, înţelegând că Dumnezeu ne cheamă să le binevestim. |
11 | Pornind noi deci de la Troa, am mers de-a dreptul la Samotracia, iar a doua zi la Neapoli e, |
12 | şi de acolo la Filipi, care este cea dintâi cetate a acestei părţi a Macedoniei, şi colonie f. Iar în această cetate am rămas câteva zile. |
13 | Şi în ziua sâmbetei am ieşit în afara porţii, lângă râu, unde am presupus că se fac rugăciuni g; şi, şezând, le grăiam femeilor care se adunaseră. |
14 | Şi o femeie cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră din cetatea Tiatirelor, cinstitoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima să ia aminte la cele grăite de Pavel. |
15 | Iar după ce s'a botezat, şi ea şi casa ei, ne-a rugat, zicând: Dacă voi m'aţi socotit că-I sunt credincioasă Domnului, intraţi în casa mea şi rămâneţi. Şi ne-a silit. |
16 | Şi a fost că'n timp ce ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică tânără care avea duh pitonicesc h şi care le aducea stăpânilor ei mult câştig prin ghicit. |
17 | Aceasta, ţinându-se după Pavel şi după noi, striga, zicând: Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului-Celui-Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii.... |
18 | Şi pe aceasta a făcut-o timp de multe zile. Iar Pavel, supărându-se, s'a întors şi i-a zis duhului: În numele lui Iisus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea! Şi chiar în ceasul acela a ieşit. |
19 | Şi stăpânii ei, văzând că li s'a dus nădejdea câştigului, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea dregătorilor. |
20 | Şi ducându-i la judecători, au zis: Aceşti oameni, care sunt iudei, ne tulbură cetatea |
21 | şi vestesc obiceiuri pe care nouă, romani fiind, nu ne este îngăduit să le primim şi nici să le facem i. |
22 | Şi împotriva lor s'a ridicat şi mulţimea. Şi judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi. |
23 | Şi după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, poruncindu-i temnicerului să-i păzească cu grijă. |
24 | Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a vârât în temniţa cea mai dinlăuntru şi le-a strâns picioarele'n butuci. |
25 | Dar spre miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi-I cântau laude lui Dumnezeu; iar cei înlănţuiţi îi ascultau. |
26 | Şi deodată s'a făcut cutremur mare, încât temeliile temniţei s'au zguduit şi îndată toate uşile s'au deschis şi legăturile tuturor s'au dezlegat. |
27 | Şi când s'a deşteptat temnicerul şi a văzut uşile temniţei deschise, şi-a scos sabia şi voia să se omoare, crezând că cei legaţi au fugit. |
28 | Dar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici! |
29 | Iar acela a cerut lumină şi s'a repezit înlăuntru şi, tremurând, a căzut în faţa lui Pavel şi a lui Sila; |
30 | şi, scoţându-i afară, le-a zis: Domnilor, ce trebuie să fac eu ca să mă mântuiesc? |
31 | Iar ei au zis: Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui, tu şi casa ta. |
32 | Şi i-au grăit cuvântul Domnului, şi tuturor celor din casa lui. |
33 | Şi luându-i într'acel ceas al nopţii, le-a spălat rănile şi s'a botezat îndată, el şi toţi ai lui. |
34 | Apoi i-a dus în casă şi a pus masa şi s'a veselit cu toată casa, pentru aceea că au crezut în Dumnezeu. |
35 | Şi dacă s'a făcut ziuă, judecătorii i-au trimis pe lictori j, zicând: Dă drumul oamenilor acelora! |
36 | Iar temnicerul i-a spus lui Pavel aceste cuvinte, cum că judecătorii au trimis să fie lăsaţi liberi; acum deci ieşiţi şi mergeţi în pace. |
37 | Dar Pavel a zis către ei: După ce că fără judecată ne-au bătut în piaţă, pe noi, care suntem cetăţeni romani k, şi ne-au aruncat în temniţă, acum ne scot afară pe ascuns? Ei bine, nu!, ci să vină ei înşişi să ne scoată! |
38 | Şi lictorii le-au spus judecătorilor aceste cuvinte. Şi auzind că sunt cetăţeni romani, judecătorii s'au temut. |
39 | Şi venind acolo, i-au liniştit; şi scoţându-i afară, îi rugau să plece din cetate. |
40 | Iar ei, după ce-au ieşit din temniţă, s'au dus la casa Lidiei; şi dacă i-au văzut pe fraţi, i-au liniştit şi au plecat. |