Răspunsul lui Iov. | |
1 | Şi răspunzând Iov, a zis: |
2 | Nu'ncape îndoială că voi sunteţi poporul a şi că înţelepciunea se va sfârşi cu voi!... |
3 | Dar inima din mine e-aceeaşi ca şi-a voastră. |
4 | Cel drept, fără prihană, acum e râsul-lumii: |
5 | La un soroc ajunge sub alţii să'ngenunche şi casele să-i fie prădate de nemernici. b |
6 | Cel rău să nu se-aştepte să fie fără vină, cum crede că-s aceia ce-L părăsesc pe Domnul, că-adică niciodată nu vor avea certare. c |
7 | Ci'ntreabă-le pe vite, şi ele îţi vor spune, şi păsările zării, şi ele-or povesti; |
8 | vorbeşte cu pământul, şi el te lămureşte, dar şi cu peştii mării, iar ei vor tâlcui. |
9 | Din toate-acestea, cine'ntru sfârşit nu va cunoaşte că ele, toate-acestea, de Domnu-au fost făcute, |
10 | de Cel ce ţine'n mână vieaţa-a tot ce-i viu şi duhul a tot omul? |
11 | Urechea osebeşte cuvintele'ntre ele aşa cum cerul gurii bucatele le gustă. |
12 | În vremea'ndelungată va sta înţelepciunea, în viaţa'ndelungată se va găsi ştiinţa. |
13 | La El e'nţelepciunea, la El este puterea, şi tot la El e sfatul şi darul de-a pricepe. |
14 | Că dacă El dărâmă, cin' va zidi la loc? şi pe un om de-l pune sub cheie, cine-l scoate? |
15 | De va opri El apa, se va usca pământul, iar dacă-i dă frâu liber, îl pierde prăbuşindu-l. |
16 | A Lui este puterea, a Lui este tăria, la El este ştiinţa şi darul de-a pricepe. |
17 | Pe sfetnici El îi duce, desculţi, în grea robie, judecătorii lumii se îngrozesc de El; |
18 | Pe regi El îi aşază pe tronurile lor, dar tot El le şi leagă mijlòcu'n cingătoare d; |
19 | El este Cel ce-i duce pe preoţi în robie, şi pe mai-marii lumii, puternici, îi prăvale. |
20 | El taie vorba e celor de tot încrezători, bătrânilor le ştie priceperea. Tot El |
21 | îi face de ocară pe cei ce sunt mai-mari şi pe smeriţi îi urcă. |
22 | El scoate la iveală adâncuri de'ntuneric şi tot El umbra morţii o trage spre lumină. |
23 | Pe neamuri le sporeşte şi-apoi tot El le pierde, le risipeşte'n larguri şi tot El le adună. |
24 | El inimile celor mai-mari ai lumii strâmbă şi-i lasă'n rătăcire pe căi necunoscute, |
25 | să pipăie doar bezna, şi nicidecum lumina, şi'n gol să rătăcească asemeni celui beat. |