FA 20Pavel călătoreşte din nou prin Macedonia şi Grecia; îl învie pe Eutihie din Troa; de la Troa la Milet; îşi ia rămas-bun de la Biserica Efesului. |
1 | Iar după ce a încetat zarva, Pavel şi-a chemat ucenicii şi le-a dat sfaturi; şi după ce şi-a luat rămas-bun, a ieşit să meargă în Macedonia. |
2 | Şi străbătând acele părţi şi dându-le sfaturi cu'ndelungate cuvinte, a sosit în Grecia. |
3 | Şi a stat acolo trei luni. Dar când era să plece în Siria a, Iudeii au uneltit împotriva lui, şi atunci el s'a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. |
4 | Şi au mers împreună cu el, până în Asia, Sopatru, fiul lui Pirus din Bereea, b Aristarh şi Secundus din Tesalonic şi Gaiu din Derbe şi Timotei; iar din Asia, Tihic şi Trofim. |
5 | Aceştia au plecat înainte şi ne-au aşteptat în Troa. |
6 | Iar noi, după zilele Azimelor, am pornit cu corabia de la Filipi şi în cinci zile am sosit la ei, în Troa, unde am rămas şapte zile. |
7 | Iar în ziua cea dintâi a săptămânii, când noi ne-am adunat să frângem pâinea c, Pavel, care avea să plece a doua zi, a stat cu ei de vorbă şi şi-a prelungit cuvântul până la miezul nopţii. |
8 | Iar în odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe făclii aprinse. |
9 | Dar un tânăr cu numele Eutihie şedea la fereastră şi a fost prins de somn în timp ce Pavel vorbea îndelung; şi, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea; şi l-au ridicat mort. |
10 | Dar Pavel s'a coborât şi s'a aplecat peste el şi l-a luat în braţe şi a zis: Nu vă tulburaţi, căci sufletul său este în el. |
11 | Şi dacă s'a suit şi a frânt pâinea şi a mâncat, a vorbit cu ei mult, până'n zori; şi aşa a plecat. |
12 | Iar pe tânăr l-au adus viu, şi nu puţin s'au mângâiat. |
13 | Dar noi, venind înainte la corabie, am plutit spre Assos, ca să-l luăm de acolo pe Pavel; că el voind să meargă pe jos d, rânduise astfel. |
14 | Şi dacă ne-a întâlnit la Assos, l-am urcat cu noi şi am venit la Mitilene. |
15 | Şi de acolo, mergând cu corabia, am sosit a doua zi în faţa insulei Hios. Iar în ziua următoare am ajuns în Samos; şi după ce am rămas la Troghilion, a doua zi am venit la Milet. |
16 | Căci Pavel hotărâse să treacă cu corabia pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia; pentru că el se grăbea ca de ziua Cincizecimii, de i-ar fi cu putinţă, să fie la Ierusalim. |
17 | Şi trimiţând din Milet la Efes, i-a adunat la el pe preoţii Bisericii. |
18 | Şi dacă au venit la el, le-a zis: Voi ştiţi cum m'am purtat eu cu voi în toată vremea, din ziua cea dintâi când am venit în Asia, |
19 | slujind Domnului cu toată smerenia şi cu multe lacrimi şi încercări care mi s'au întâmplat prin uneltirile Iudeilor, |
20 | şi cum nu m'am ferit ca pe toate cele folositoare să vi le vestesc şi să vă învăţ înaintea poporului şi prin case, |
21 | mărturisindu-le şi Iudeilor şi Elinilor pocăinţa spre Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. |
22 | Iar acum iată că, legat fiind cu Duhul e, merg la Ierusalim fără să ştiu cele ce mi se vor întâmpla acolo, |
23 | în afară doar că Duhul Sfânt îmi mărturiseşte prin cetăţi spunându-mi că lanţuri şi necazuri mă aşteaptă. |
24 | Dar nimic nu iau în seamă şi preţ nu pun pe viaţa mea, fără numai să-mi împlinesc călătoria şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Iisus, aceea de a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu. |
25 | Şi acum, iată, eu ştiu că voi toţi, cei printre care am trecut propovăduind împărăţia lui Dumnezeu, nu-mi veţi mai vedea faţa. |
26 | Pentru aceea vă mărturisesc în ziua de astăzi că sunt curat de sângele tuturor f. |
27 | Că nu m'am ferit să vă vestesc toată voia lui Dumnezeu. |
28 | Drept aceea, luaţi aminte la voi înşivă şi la toată turma în care Duhul Sfânt v'a pus pe voi episcopi g, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câştigat-o cu însuşi sângele Său h. |
29 | Eu ştiu bine că după plecarea mea vor intra între voi lupi înverşunaţi care nu vor cruţa turma. |
30 | Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi grăind lucruri sucite, ca să-i tragă după ei pe ucenici. |
31 | De aceea, privegheaţi amintindu-vă că timp de trei ani, noaptea şi ziua n'am încetat să vă sfătuiesc, cu lacrimi, pe fiecare din voi. |
32 | Şi acum, vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel care poate să vă zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi. |
33 | Argint sau aur sau haină n'am poftit de la nimeni; |
34 | voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. |
35 | Pe toate vi le-am arătat, cum că astfel ostenindu-vă trebuie să-i ajutaţi pe cei slabi i şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua. |
36 | Şi după ce a spus acestea, şi-a plecat genunchii şi s'a rugat împreună cu ei toţi. |
37 | Şi mare plângere a fost peste toţi; şi căzând pe grumajii lui Pavel, îl sărutau, |
38 | îndureraţi mai ales de cuvântul pe care-l spusese, că n'au să-i mai vadă faţa. Şi l-au petrecut la corabie. |