Mc 5Vindecarea demonizatului din Gadara. Vindecarea femeii sângerânde; învierea fiicei lui Iair. |
1 | Şi au venit în cealaltă parte a mării, în ţinutul Gadarenilor a. |
2 | Şi de'ndată ce El a ieşit din corabie, L-a întâmpinat din morminte un om cu duh necurat |
3 | care îşi avea locuinţa în morminte; şi nimeni nu putea să-l lege nici cu lanţuri, |
4 | pentru că de multe ori, fiind legat în obezi şi în lanţuri, el rupea lanţurile şi obezile, le sfărâma şi nimeni nu putea să-l potolească; |
5 | şi neîncetat, noaptea şi ziua, era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre. |
6 | Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi I s'a închinat. |
7 | Şi strigând cu glas puternic, I-a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu-Cel-Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti!.... |
8 | Că îi zicea: Duh necurat, ieşi afară din om! |
9 | Şi l-a întrebat: Care-ţi este numele? Şi I-a răspuns: Numele meu este Legiune b, că suntem mulţi. |
10 | Şi mult Îl rugau să nu-i trimită afară din acel ţinut. |
11 | Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păştea. |
12 | Şi L-au rugat, zicând: Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei. |
13 | Şi El le-a dat voie. Şi ieşind duhurile necurate, au intrat în porci, şi turma s'a repezit de pe stâncă'n mare. Şi erau ca la două mii şi se înăbuşeau în mare. |
14 | Iar cei care-i păzeau au fugit şi au dat de veste în oraş şi prin sate. Şi au venit să vadă ce s'a întâmplat. |
15 | Şi s'au dus la Iisus; şi l-au văzut pe cel demonizat şezând jos, îmbrăcat şi întreg la minte, pe el, care avusese legiune de demoni; şi s'au înfricoşat. |
16 | Iar cei care au văzut le-au povestit ce s'a făcut cu demonizatul şi despre porci. |
17 | Şi ei au prins a-L
ruga să plece din hotarele lor. |
18 | Iar când intra El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga să-l ia cu Dânsul. |
19 | Şi Iisus nu i-a îngăduit, ci i-a zis: Mergi la casa ta, la ai tăi, şi spune-le cât a făcut Domnul pentru tine şi cum te-a miluit. |
20 | Iar el a plecat şi a început să vestească în Decapole câte a făcut Iisus pentru el; şi toţi se minunau. |
21 | Şi după ce Iisus a trecut iarăşi cu corabia de partea cealaltă, s'a adunat la el mulţime multă; şi El era lângă mare. |
22 | Şi a venit unul din mai-marii sinagogii, cu numele Iair; şi, văzându-L, I-a căzut la picioare |
23 | şi L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte; vino şi pune-Ţi mâinile pe ea, ca să scape şi să trăiască. |
24 | Şi a mers cu el. Şi mulţime multă Îl urma şi-L îmbulzea. |
25 | Şi era o femeie care de doisprezece ani avea scurgere de sânge. |
26 | Şi multe îndurase de la mulţi doctori, cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre rău. |
27 | Auzind ea de Iisus şi venind în mulţime şi fiindu-I în spate, s'a atins de haina Lui; |
28 | că-şi zicea: De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca c. |
29 | Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat şi ea a simţit în trup că s'a vindecat de boală. |
30 | Şi îndată cunoscând Iisus în Sine puterea ieşită din El şi întorcându-Se către mulţime, a întrebat: Cine s'a atins de hainele Mele? |
31 | Şi I-au zis ucenicii: Tu vezi mulţimea îmbulzindu-Te, şi zici: cine s'a atins de Mine?.... |
32 | Şi El se uita împrejur s'o vadă pe aceea care făcuse aceasta. |
33 | Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se făcuse, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a spus tot adevărul. |
34 | Iar El i-a zis: Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta! |
35 | În timp ce El încă vorbea, au venit de la mai-marele sinagogii, zicând: Fiica ta a murit; de ce-L mai superi pe Învăţător? |
36 | Dar Iisus, auzind cuvântul ce se grăise, i-a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai! |
37 | Şi n'a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui Iacob. |
38 | Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult. |
39 | Şi intrând, le-a zis: De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n'a murit, ci doarme. |
40 | Şi ei Îl luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce erau cu Dânsul şi a intrat unde era copila. |
41 | Şi apucând-o pe copilă de mână, i-a grăit: Talità kumi, ceea ce se tâlcuieşte: Fiică, ţie-ţi zic, scoală-te! |
42 | Şi de'ndată s'a sculat copila şi umbla, că era de doisprezece ani. Şi au fost cuprinşi de uimire, de mare uimire. |
43 | Şi El le-a poruncit cu stăruinţă ca nimeni să nu afle de aceasta. Şi le-a spus să-i dea copilei să mănânce. |