Iona 4Iona se întristează, Dumnezeu îl mustră. |
1 | Dar Iona s'a întristat cu întristare mare şi s'a tulburat a. |
2 | Şi I s'a rugat Domnului, zicând: O, Doamne!, oare nu acestea erau cuvintele mele pe care eu le-am grăit pe când încă mă aflam în ţara mea? Tocmai de-aceea apucasem să fug la Tarsis: fiindcă eu ştiam că Tu eşti milostiv şi îndurat, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, şi că-Ţi pare rău de răutăţi. |
3 | Şi acum, Stăpâne Doamne, viaţa mea ia-o de la mine; că mai bine-mi este să mor decât să trăiesc b! |
4 | Iar Domnul a zis către Iona: Eşti foarte supărat c?... |
5 | Şi a ieşit Iona din cetate şi a şezut în preajma cetăţii; şi acolo şi-a făcut un umbrar; şi a şezut sub el, la umbră, până când va vedea ce se întâmplă cu cetatea. |
6 | Şi Domnul Dumnezeu i-a poruncit unui vrej d, iar acesta a crescut până deasupra capului lui Iona, ca să fie umbră deasupra capului său şi să-l umbrească de necazurile lui. Şi s'a bucurat Iona de vrej: mare bucurie! |
7 | A doua zi de dimineaţă, însă, Dumnezeu i-a poruncit unui vierme, iar acesta a ros vrejul pe dedesubt, şi el s'a uscat. |
8 | Şi a fost că la răsăritul soarelui i-a poruncit Dumnezeu unui vânt cald, plin de zăduf; şi soarele lovea pe capul lui Iona, iar acesta se sfârşea şi nu mai trăgea nădejde de viaţa lui; şi zicea: Mai bine-mi este să mor decât să trăiesc! |
9 | Şi a zis Domnul Dumnezeu către Iona: Aşa de tare te-ai mâhnit tu din pricina vrejului?. Iar el a zis: Foarte mult m'am mâhnit, pân' la moarte! |
10 | Iar Domnul a zis: Ţie ţi-a părut rău de un vrej, pentru care nu te-ai ostenit, şi nici că l-ai crescut, şi care într'o noapte a crescut şi într'o noapte a pierit. |
11 | Dar Eu, cum să nu cruţ Ninive, cetatea cea mare, în care locuiesc mai mult de o sută douăzeci de miriade e de oameni care nu-şi cunoşteau dreapta sau stânga? şi vitele lor multe?.... |