Păcate şi pedepse (continuare). Certurile. Limba rea. | |
1 | Cel ce se răzbună va cunoaşte răzbunarea Domnului, a Celui ce va ţine socoteala strânsă a tuturor păcatelor lui. |
2 | Iartă-i aproapelui tău nedreptăţile şi, atunci când te vei ruga, păcatele tale iertate vor fi. |
3 | Dacă un om ţine mânie pe un altul, cum poate să-I ceară Domnului vindecare?; |
4 | el n'are nici o milă pentru alt om, aproapele său, dar pentru păcatele lui se roagă cu lacrimi! |
5 | El, care nu-i decât carne, el zilnic poartă pică: cine-i va ierta păcatele? |
6 | Adu-ţi aminte de sfârşit, şi nu mai urî, dar şi de stricăciune şi de moarte, şi păzeşte poruncile. |
7 | Adu-ţi aminte de sfârşit, şi nu-i mai purta pică aproapelui, dar şi de legământul Celui-Preaînalt, şi iartă greşala cea din neştiinţă. |
8 | Fugi de ceartă şi vei păcătui mai puţin, căci omul mânios aţâţă sfada. |
9 | Omul păcătos seamănă tulburare între prieteni şi-i învrăjbeşte pe cei ce trăiesc în pace. |
10 | Ce pui pe foc, aceea face flacăra; pui îndârjire'n ceartă, aceea o sporeşte; prea multă vlagă'n om, aceea-i întărâtă furia, iar dacă-i şi bogat, mânia lui spumegă. |
11 | O vrajbă pripită aprinde un foc şi o ceartă ascuţită face să curgă sânge. |
12 | Dacă sufli într'o scânteie, se aprinde şi dacă scuipi în ea, se stinge: din gura ta au ieşit amândouă! |
13 | Pe clevetitor şi pe cel cu vorba'n doi peri a, blestemaţi-i, că pe atâţia i-au nimicit, care trăiau în pace! |
14 | Bârfa unui al treilea b pe mulţi i-a clătinat, i-a risipit de la un neam la altul, cetăţi puternice a năruit şi a spart casele celor mari. |
15 | Bârfa unui al treilea a alungat femei vrednice, şi le-a lipsit de roada muncii lor. |
16 | Cel ce-o ascultă nu află odihnă şi nu poate locui în linişte. |
17 | Lovitura biciului lasă vânătaie, iar lovitura limbii rupe oasele. |
18 | Mulţi au căzut sub ascuţişul săbiei, dar mai mulţi au căzut prin limbă. |
19 | Fericit cel ce a scăpat de ea, cel ce n'a trecut prin mânia ei, care nu i-a purtat jugul şi n'a fost legat cu lanţurile ei; |
20 | căci jugul ei e jug de fier şi lanţurile ei sunt lanţuri de aramă. |
21 | Moarte rea e moartea ei şi iadul ar fi mai bun decât ea. |
22 | Dar trecere nu va avea la cei evlavioşi, aceştia nu vor arde'n flacăra ei; |
23 | ci aceia care-L părăsesc pe Domnul, ei vor cădea în ea, ea va arde'n ei şi nu se va stinge; asupra lor va fi asmuţită ca un leu, ca o panteră îi va sfâşia. |
24 | Vezi şi îngrădeşte-ţi moşia cu spini, c leagă-ţi bine argintul şi aurul; |
25 | vorbelor tale fă-le cântar şi greutăţi, iar gurii tale fă-i uşă şi zăvor. |
26 | Bagă de seamă, ca nu cumva să aluneci prin ea, ca nu cumva să cazi în faţa celui ce pândeşte. |